Arhive etichetă:biblioteca revistei

GLASUL TOAMNEI Glasul toamnei se audePrintre frunzele care cadÎn șoptirea de secundePe-al Timpului fragil prag! Scad tăcerile în poeme,Visele tainic nu mai ard,Cine Iubire, să te chemeÎn drag de Dor și dor de Drag? Luminișuri de speranță,Ici și colo se mai ivesc,Fluturii abia se înalțăÎntru frumusețe și firesc! Unde ești, Iubire ideală,Unde inima arde incendiarăContinuă lectura „Constantin Anton”

Poezianu m-a părăsit niciodată în tăcerile mele de zece aniam învățat să disparprintre oameni am trăit ascultând am încetat să gândescziua de mâine în tot acest timpcuvintele au devenit obiectealtele au devenit umbrefilosofii îndepărtatecărți prăfuiteiluzii parcă aș fi căutat în minerostireagraiulpărinții ce dorm în suflet și să nu-i trezescam ațipit și eu chiar cred căContinuă lectura „Atila Racz”

Limba eternității Nevoia de-a scormoni-n esențe este acel sentiment ce nu-ți dă pace, care nu te lasă să dormi liniștit, știind că graiul tău e scos la talcioc odată cu sufletul românesc.Ne dărâmăm unul câte unul cuvintele profunde, moșite în susurul pâraielor și foșnetul codrilor, pe crestele munților și în genunile deznădejdii, în huietul vântuluiContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Rătăcite muze Nu mai dezmierd tristețile tăcuteCu răsfățate vorbe de alint,Nici tandre gesturi astăzi nu mai mintCă sunt și inocente și plăcute. Nu mai pășesc timid printre cuvintePe mine însămi să mă regăsesc,Din slove nu mai știu să îmi zidescAltare-nveșmântate-n crezăminte. Nu mai ascult de rătăcite muze…În nopți de insomnie, la taifas,Nu mai discern alContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Laura MĂRIEȘNoptiera cu povestiriProză* O surpriză deosebit de plăcută – ca prozatoare – ne-o oferă doamna Laura Mărieş prin nuvelele sale. De obicei, există numeroase exemple, „textieri” mânaţi de „pintenul celebrităţii” aleargă „în galop” să prindă „admiratori ai scrisului lor” şi nu se sfiesc să te bombardeze cu scrieri geniale. Nu e cazul doamnei LauraContinuă lectura „Laura Mărieș”

Lumina ta! Era pustiu orașul fără tine,doar o lumânare mai ardeaîntre el și mine.De la o vreme, orașul a dispărutîn norii căzuți pe câmp,eu cine mai sunt?Îngropat în pământ răcoros,pândit de păsări negreși orb voi petrece veșnicia,așteptândsă aducilumina și orașul înapoi. Redactor: Nela Viorica Boca Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

Octavian Paler • Paradoxul vremurilor noastre (fragm.) Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpăram mai mult, dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multeContinuă lectura „Octavian Paler”

ARTICOLUL VULPII(Fabulă)Acuma, cănd mă uit la televizor,am vulpea în vizor,iar când laptop-ul deschidîi văd zâmbetul perfid.Cică a scris o poveste despre un zid.O citesc și parcă în mine mă-nchid.Zidul este dărăpănat peste tot,dar vulpea se linge pe bot.Nu poți să-i dai un like împotrivăcă ea se crede o mare divă.Este în coardă cu leul deContinuă lectura „Victor Sava”

ÎNTRE DOUĂ STAȚII Motto: două ore de spectacolîn doar cinci minute… ora Un picior de lemn târâtA urcat ultima treaptăSe-nchid uşile cu omulSprijinit în mâna dreaptăA-nceput piesa cu joculFără palme şi ovațiiÎn autobuz, un scaunPlânge între două stații S-a dezlănțuit furtunaRegizorului – auzul-iDă semnalul distanțăriiZgâlțâind autobuzulŞi, de-atâta libertateRespirăm sârmă ghimpatăPrin biserici sângereazăO religie-mpuşcată Ni seContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

DINTRE SLUTE DE CATARGEPAMFLET DESPRE MAREA LITERATURĂ…Nică Janet… Ifigenia, celebra “personajă” a vechii antichităţi dedemult şi actuala chiriaşă a “currenumitului” “Luceafăr de dimineaţă, de prânz şi de miezul nopţii”, şi-a făcut o cutumă din obiceiul –pleonasmul este intenţionat! – de a lua la scărmănat, lună de lună, revista “Constelaţii diamantine”. Bătrâna doamnă, dată în minteaContinuă lectura „Nică Janet”