Arhive etichetă:biblioteca revistei

MetamorfozăPetrehuș Ionel Zorovavel Îmi aduc aminte de mineca de o batistă înmuiatăîn agonia pâinii nemâncată.Degetele, un mucegai roşu,iar ideile, doartentacule lascive princenuşiul de creier.Încet, deveneam o pulberenedefinită a pânteculuicu idei, căruia îi veniserăsorocul naşterii.Hrană negustată eram,cu povara timpuluimergând spre începuturi.Apa trupului descompusăîn două bule de infinit,contopindu-secu putrefacţia universuluidin care s- au născut vulcanii. Redactor: IonuțContinuă lectura „Petrehuș Ionel Zorovavel”

ARUNCĂ POVERI! Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia tot timpulContinuă lectura „Georgeta Radu”

Fragment din romanul Măriuca Pentru selecție revistă Valer era un flăcău înalt și subțirel, cu părul negru și des. Avea pomeții lungi, iar sprâncenele groase încadrau doi ochi vii la fel de negri. Deasupra buzelor subțiri vegheau o mustăcioară închisă la culoare și un nas drept. Sub tâmpla stângă avea o tăietură care începea deContinuă lectura „Domșa Lucian”

Un anotimp numai al nostru… Simt cum se-ntomnează vara, vara asta ce n-a fostDecât doar o amăgire, ca un vis pe care-l uițiNe rămâne anotimpul, singurul ce are rostAnotimp numai al nostru-n care grijile-mi înfrunți… Primim viața pe sărite, așa cum ne este datEu îți dau totul, iubite, atât cât mi-a mai rămasTu îmi potoleștiContinuă lectura „Violetta Petre”

ION, INSCRIPŢIA DE PE MORMÂNTUL TATĂLUI MEU(Autor: Teodor de Dume) în dimineaţa aceea când ceaţa împânzisebătăile clopotului uitat netrasde multă vremeşi-a legatsufletul cu nojiţe apois-a dus în lumea în caretăcerea înnobilează sămânţa urma numelui său dăltuit pe flacăralumânării încă nestinsăîmi apropie privireaorbecăi prin hăţişuri şi lacrimipaşii nu mă duc niciunderespir greu din ce în ceContinuă lectura „Teodor Dume”

MĂ GÂNDESC LA EMINESCU Cine va răspunde dacă scrisul pe hârtie moare?Mă gândesc la Eminescu, el care scria cu tocul,Iar apoi usca poemul printre razele de soare!În odaia nemuriri, scriind și-a câștigat locul! Scrisul pe hârtie albă, cu tocul sau cu stiloul,A rămas mult de căruță, bătrâna caligrafie,Nu-și mai laudă frumosul, cică, nu e-n pasContinuă lectura „Constantin Mosor”

A pleca… A pleca înseamnă a muri puținDar mi-ntorc, iubito, gândul către tine,Căci te port aievea, îndelung în mineCum își poartă roua florile de crin… Cine-i cel ce pleacă? Cine-i cel ce vine?Adevărul, iată-l, căruia mă-nchin!A pleca înseamnă a muri puținDar mi-ntorc, iubito, gândul către tine… Ninge cu petale dintr-un cer senin!Dor de reîntoarceri șiContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

„GREVĂ GENERALĂ” Mă dor în glezne anii și mândriaDurerea asta începe să mă ‘ncânteN-o să-i accept în vreun fel chiriaȘi nici o babă care să-mi descânte La ce mi-ar folosi, doar din orgoliu?Ar fi oricum o chestie banalăDar mă gândesc c-ar fi obligatoriuCa să intrăm în GREVĂ GENERALĂ Începem vinerea, cum este zi de postȘiContinuă lectura „Sandu Năstase Chiru”

TABLOU CELESTAutor: Iurie Brașoveanu Scriam cu diamantul de tăcereȘi stelele vedeau cum lăcrimam.Eu împleteam un drum de mângâiereSpre chipul tău pe care-l căutam. Din gândul meu, pe fruntea ta senină,Pictam cu drag Luceferii din Cer.Din ochii tăi eu culegeam LuminăȘi renășteam tabloul meu stingher. Tu mă picteză-n Cer din poezie,Eu prin al tău cuvânt te-amContinuă lectura „Iurie Brasoveanu”

Lacrimă Numai din ochii tăinu vreau să cadcăci noi zburămpuțin mai sus de iad,puțin mai jos de îngeriîn seninoricât te-aș ține în brațee puținE visul nostruîntre mir și lutfără păcatși fără început,iar dorul meu de lunădeslușitîl lasă parcăfără de sfârșit.Tu noaptea țeși covoarelefierbințidin care îți zâmbesccu prea mulți dințiiar pașiinu se-adună ci se scaddin ochiiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”