Arhive etichetă:biblioteca revistei

ÎNTRE MINE ŞI CER E O UMBRĂ nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dumeşi dacă stăpânii celui însemnat de Dumnezeu suntMoartea într-un capăt şi Viaţa în celălalt uneori prins între cele două liniştiîmi lipesc urechea de marginea pământuluişi vorbesc cu tata în prezenţa căruiaam învăţat să iubesc să sufărşi să aprind prima lumânareţinContinuă lectura „Teodor Dume”

Alegerea culoriiNichita Stănescu Inima mea îşi alege culoareaEa îşi alege propria ei culoare, culoarea pe care-o avea încă de dinainte de a şti că o are. Inima mea îşi alege culoarea cea fără umbră, cea nemişcătoare.Cea care se vede chiar şi atunci cînd ţii pleoapele-nchise şi – asemeni deplinului soare,tot timpu-n el însuşi,tot timpu-n afară,înContinuă lectura „Nichita Stănescu – omagiu”

Să nemurim! Mai vrei să ştii ce vreme e afară?Prea des, ninsori ne-au tulburat tăcerea.Eu n-am să ies! I-aş face de ocarăPe bârfitorii ce-mi contestă vrerea. Ce dacă stol de secoli ne desparte,Iar dăruirea mea drept erezie,Au definit-o? Cu nescrisa carte,Să nemurim în toamna mea târzie! Furtuni de vorbe pângăresc tăcerea!Chiar şi aşa, eu, toc,Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

Șase pui și-o biată mamăde Vasile Militaru Mai de mult, o rândunică avea-n cuibu-i şase puiŞi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:De cu zori pornea -săgeata- căutând, pe deal şi văi,Hrană pentru puii săi.Şi-n iubirea-i nu odatăS-a culcat ea nemâncată,Dar destul de fericită că nu s-a-ntâmplat nicicând:Dintre pui, s-adoarmă vre-unul ars de seteContinuă lectura „Vasile Militaru: în memoriam”

Uimiri Ce lup flămând urlă în minechiar din ciudatul meu nucleu,purtându-mi chipul în retineşi-ameninţându-mă mereu! Ce cucuvea îmi stă pe umărşi buhăie făr`să-nţeleg,în timp ce anii trişti îi numărşi doar câţiva întregi aleg! Ce şarpe trupu-mi înconjoarăşi vrea să sorb al lui venin,care nu ştiu de-i apă chioarăsau cel mai veritabil vin! Ce lei, ceContinuă lectura „Anatol Covalli”

Câmpuri cu fluturi Trupurile, o, dulci sărmane trupuri umanecu trunchi și ramificații, rădăcini goalebătând aerul: cupe profane, dăruindnopților limbi transpirate, strânsele palme și oase dislocate, cu existență mută,ce urcă prin piele, viguros, smulgând fluturi.Vlăguiți, par aproape ca niște steaguri pusepentru-a umfla luciul aripilor orizontale ce simt inerția, ca lacurile carnaleunde plăcerea-și scufundă ancore stricate.Stând vertical,Continuă lectura „Alberto Serret – traducere: Gabriel Cristea”

Efluviude Krzysztof Kamil Baczyński Îngeri care împlinesc aerulprin puritatea aripilor lor fluturândeprecum văpaia fertilăprinsă-n focul lânii scânteietoare Fetița care-nvârte,nenumăratele păsări,praf alb? pârâu cristalin.Razele cărărilor auriideasupra aripilor? Peste brațe? Cine-mi esti tu? Ce ești tu?Un nor visător, purpuriuUmbra străpungând aerulce bântuie pe pământ și neagărațiunea – sculptură în desimeE acea tristețe sau așteptare?în mijlocul fragmentelor elementarefiraveContinuă lectura „Krzyztof Kamil Baczyński- traducere: Gabriel Cristea”

Moartede William Butler Yeats Nădejde și frică nu areO fiară ce este pe moarte;Un om așteptând, care moareSe teme și speră la toate;De multe milenii tot piere,De multe milenii re’nvie.Înfruntă-asasinii-n tăcere,Titanicul om, cu mândrie,Disprețul dorind să își lasePe tristul răsuflet de șoapte;Cunoaște-a muri pânâ-n oase,Căci-omu-a creat astă moarte. traducere – Gabriel Cristea Deathby William ButlerContinuă lectura „William Butler Yeats – traducere: Gabriel Cristea”

Zbor albastru Zbor albastru prin speranţăca să strâng sute de stelespre-a ciopli grăbit în elecea din urmă cutezanţă, ca la tot ce-a ajuns zdreanţăsă fac splendide nacelepentru visurile melecărora le dau substanţă. Ciocârlii în mine cântă,aud susur de izvoare.Mângâi tandru orice floarece-mi surâde şi mă-ncântă. Spre-mpliniri visu-mi se-avântă.Străluceşte-n mine-un soarece cu raze sclipitoarelacrimile mi leContinuă lectura „Anatol Covalli”

Parthenope ai dispărut, așa, subitdin zâmbetul și plânsul meu,din tot ce noi doi am zidit,a mai rămas un chip cioplit. aș vrea, așa, în sinea mea,să îți cioplesc chipul de-atunci,iar după marile înfrângeri,să te refac din flori și îngeri. și de-oi pleca ca să mă cauți,în cele patru zări din cer,și de-ai muri de dorulContinuă lectura „Julian Gamentz”