Adrian George Itoafă

Cerul se vede închis Printre cătușe cerul se vede închisîn paginile mele,șuvoi de ape inundândtot ce-i cuvânt.Crescut din tot adânc,pier pe clipe pasagere,în viața mea,ocnaș stă cerul colindândîn fiecare zi câte-o celulă,și curg prin degete cerneluri,par apărându-și norii,cerând clemență.Mai scriu un timp,pân’ la sfârșitși-apoi să plece-n risipite zări,să plece. Autor: Adrian George Itoafă Redactor șef:Continuă lectura „Adrian George Itoafă”

Mihaela Avram

ULTIMA FRUNZĂ Soare răstignit.Norii își îneacă vămile-n pustiu.Lacrimă după lacrimăne doare plânsul frunzei rătăcită de ram.Grăbite păsări își caută drumul…Drumurile ploii duc spre nicăieri.În noi încă zace mirosul de pământ amestecat cu humă.Înfrigurarea ne cuprindeprecum blestemul toamneiîncătusate-n păcat.Ca o spovedanie în fața zorilor,simțim legănarea ultimei frunzeîn drumul ei spre pieire.Doar copacii se-nalță spre Cer a-mpăcare!Continuă lectura „Mihaela Avram”

Dalia Alina Moldovan

PLOAIE, PLOAIE UDĂ- NE! Ploaie, ploaie udă- ne,Spală-ne păcatele!Suntem păcătoși și cruzi,Pân’ la piele să ne uzi!Spală invidia și uraCe-au adus în noi ruptura!Ploaie, ploaie udă-ne!Suntem plini de cugete.Gânduri negre, răsfirate,Pe la porți de mult uitate.Cheamă vântul să ne batăSi apoi să ne răzbată,Scoate răul tot din noi!De iubire… suntem goi… ✍Dalia Alina Moldovan12.10.2021 RedactorContinuă lectura „Dalia Alina Moldovan”

Pică Boștină

Poet iubit! Eminescu a fost doar unul,Unic a fost, unic ne este,Este iubit de tot românulAsemeni lui nu se găseşte! Ai fost un idol, un idol eştiPentru cei ce mai simt iubire,Iubirea-n simțuri o trezeşti,O dragoste în nemurire! Şi mulți vor scrie, şi vor scrie,Şi ne-nțeleşi vor fi de mulți,Doar Tu ce-ai scris în poezieÎnContinuă lectura „Pică Boștină”

Teodor Dume

Eu, Dumnezeu şi lacrima din colțul ochiului Ştiu că o să plec în locul în careDumnezeu îşi preparăcafeaua de unul singurpentru o felie de pâine o să- l rogsă mă lase seară de searăsă- l spăl pe picioare înainte de culcareşi dacă va fi să cinăm şi sădormim împreunădimineațămă voi preface că am visatşi îiContinuă lectura „Teodor Dume”

Monica Teacă Molhem

Suflet de copil Fetița veselă ce se juca mereu cu un ursuleț de pluș,se tăvalea prin iarbăpusă pe șotii, din zori pân’ la apus, *Trecea prin copilarie sub ochii meiÎn suflet o păstrez, și apare cand numar până la trei…Simțindu-i sufletul firav și acum…ea mereu se impiedica pe drum…. *Privea în luciul apei cum noriiContinuă lectura „Monica Teacă Molhem”

Mihaela Avram

Întrebări De ce m-aprindeți stele căzătoare?Chiar nu simțiți că-n umbra nopțiiLumina vi se frânge?Și orice licărire a voastrăe-o taină nesfârșităpurtată sfetnic peste timp?Oh, și frigul acestape care-l simt cum mă pătrunde…Voi nu-l simțiți?La celălalt capăt al meuparc-aud cum cresc depărtărilecum se-nalță rugile-n Luminăcum se rup secundele în două.Târziul mă blestemă,cerul se leagănă-n nesomncerșind un visContinuă lectura „Mihaela Avram”

Răcătău Liliana

Rezonez Rezonezcu cerul și pământul,cu omul, cu cuvântul,cu sângele care curge prin veneși-mi dă speranțe eterne!Rezonez cu artace-mi conturează soarta,de parcă surori de cruceam devenit, la o răscruce!Rezonezcu stângăcia din omatunci când se trezește dimineața din somnși zâmbește ca și cumzâmbetul îl hrănește!Rezonezcu lumina și cu versuldin nopți nedormite…Rezonez,apoi pot adormi cuminte! Versuri și picturăContinuă lectura „Răcătău Liliana”

Domnșa Lucian Domșa, fragment din romanul Aneta

ANETA (continuare – fragment din romanul apărut anul trecut) Flăcăul a dus-o pe Zamfira la el acasă, chiar dacă la început, Marița maică-sa, n-a fost de acord. Ea era o muiere uscățivă, gârbovită și parcă-mbătrânită prea devreme, o țață rea de gură, cum devin toate bătrânele de la țară, după o anumită vârstă. Taică-său, unContinuă lectura „Domnșa Lucian Domșa, fragment din romanul Aneta”

Luci Truscă

Te-aștept să vii Simt briza mării cum mă biciuiește,Amintirile-mi călătoresc pe val,Gândul la tine mă neliniștește,Mi-alunecă privirea către far. Aș vrea să pot zări în largul măriiVasul, care-napoi să te aducă,În mintea mea, eu te-am trimis uitării,Gândind la tine ca la o nălucă. Sub pașii mei nisipul se-nfioară,Durerile-n valul mării se spală,Mă-ntorc aici în fiecareContinuă lectura „Luci Truscă”