Arhive etichetă:Poezie

POEM TÂRZIU * IN MEMORIAM * Sărman moșneag,împresurat de umbrestai nemișcat și cugețipe-al casei tale prag,pustiul ți-este sfetnic,în tâmplă îți pătrunde,prieten ți-e, de-acuma,modestul tău toiag… Prin păru-ți ca omătultrecut-au ierni… și vântulizbeliștii râvnit-ala stinsa-ți tinerețe…Nevoi și lipsuri grelecum greu este pământul,te-au aruncat în grotaacestor bătrânețe.. Tu, fruntea gânditoareți-o reazemi obosită,strângând la piept toiagulca pe unContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Izvorul dorului Hoinărit-am viața-ntreagă și-am bătut la uși străine,Umilită uneori și uitând, prea des, de mine!Căldărușa mea din suflet, până-n vârf, plină-i cu dorȘi-a-nceput să se reverse din al inimii izvor. Dorul de mamă și tată îmi macină somnu-n noapte,Lovind stăvilarul minții năpădit de griji deșarte!Scuturat-a de pe mine dulce floare-a tinereții,Ruptă de nedreapta soartăContinuă lectura „Percec Felicia”

Spune-mi Dacă-aș veni … tiptil, la tine, într-o seară,Ai ști să taci, s-asculți … cum foșnete coboarăDintr-un copac înalt, cu șoapta lui ușoară,Din liniștea vibrând, din tot ce ne-nconjoară? Ai vrea … ochi să închizi, să te-ntâlnești cu mineÎntr-un albastru vast și fără de suspine?Să simți, cât de adânc, poți merge-n dor de sine,Cum taineContinuă lectura „Mira Minu”

Ne-om revedea… Iubirea noastră este în impas,Nici eu, nici tu nu facem niciun pasNici înainte dar nici înapoi,Pădure cu copacii triști și goi,Un lac fără de lebede și nuferi,Nu vrei să sufăr, eu nu vreau să suferi,Sfârșitul pare că-i inevitabilIar viitorul este improbabil.Povestea noastră este spre final,Îmi ești regina ultimului bal,Nu știu dacă o săContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Mai presus de cuvânt Mai presus de cuvânt,Nu-i cel care faceDin vorbe o lanceSau un stilet,Nu-i cel ce despicăUn pas de furnică,Să pară ascet,Nu-i cel ce înșirăCoperți de porfirăPe pagini prea goale,Nici cel ce-i atentLa paiul stridentDe sub pleoapele tale. Mai presus de cuvântE cel ce destramă,Un munte de teamăȘi seamănă viseȘi sfarmă cu daltaCuvântului,Continuă lectura „Mirela Butacu”

Speranță și vis Am să rog sufletul tău neprihănitsă stea lângă mineun număr cât mai mare de ani,să-mi sprijine firava tulpinăînrădăcinatăîntr-un ne-am străbunde țărani. Am să rog sufletul tău curatsă-mi limpezească privireadin golul ochiului meuniciodată închis,să-mi fie alături izvor și piatrăsub talpa mea roasă,să nu mă răstoarne furtunasau să fiu de uitare ucis. Am săContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

UMBRA TATEI ÎN POEME Tata, când a fost să moară,Că doar moartea nu murise,N-a știut cât o să doarăDin poemele-mi nescrise. Se-ntorcea în veșnicie,Casa lui cea bătrânescă,Și-mi lăsase taina mie,În cuvânt să veșnicească. Era toată despre ValeaMotrului, curgea pe vad,Cum din fluier curge jaleaStelelor, din cer când cad Și le-acoperă uitarea,Parcă le-a-nghițit pământul…Steaua lui, necăzătoareaCandeliContinuă lectura „Georgeta Rada”

Confesiune Îmbrățișările, aceste acoladeCe dau căldură clipei ce trăimSe lasă zămislite în arcadeCând fără de opreliște iubim… Sărutul, pecete pe clipaChemărilor primordialeȘi dragostea, da! Dragostea, risipaTrăirilor de fericire și de jale… Și-apoi iubirea pură, absolutăNădăjduind chemări patriarhaleO simfonie parcă-n timp pierdutăIubire-n brațele Măriei tale… E greu de definit adânculIubirilor de altădatăNe mai rămîne numai cântulCândContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

REFLECȚIE Murim în fiecare zi puțin câte puținȘi-n urma noastră, alții, să ne-nlocuiască, vinSosim de nu știu unde c-o zbatere și-un țipătȘi ne-ndreptăm spre ceruri c-un spasm și c-un răsuflet. Căci moartea e înscrisă în fiecare clipăDe când venim pe lume pe-a timpului aripă,Iar între ea și viață este o luptă-a sorțiiPentru cedarea clipei deContinuă lectura „George Istrate”

Poveste din amurg Cu tine mă așez către apus.Prezența ta-n fuior, dulce lumină,molatic se preschimbă în râvnita tihnă,fluid de sânge cald și nesupus,descătușat fior fără de vinăsă-și țeasă nevăzuta rădăcină. Prin tine astăzi se dezmărgini altar.Noi suntem sevele aduse din vecie,purtându-și rod hotar după hotar,nori rubinii să cânte-n armonie. Făptura lumii-ntreagă, strai întunecat,așază leagăn zboruluiContinuă lectura „Ana Cris”