Arhive etichetă:Poezie

Simțiri Prin ploi pătate cu rugină,Aleargă pașii provocării,Arde a gândului retină,Tac cearcănele așteptării. Înaintezi pe drum curbat,Ignori cărările tăcerii,Speli zgura visului pătrat,În lacul vast, al mângâierii. Scrii peste zilele bolnave,Cu roșul altui răsărit,Alungi durerile concaveȘi-un geamăt galben, răstignit. Sub pașii tăi, zac așteptări,Te doare un călcâi flămând,Pansezi rănitele chemări,Îmbărbătezi cuvânt plăpând. Treci iar pe câmpuriContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

e ora cinei zgomotul frigiderului se opreștelasă loc luminii care intră puțin câte puținprin fereastra deschisăîn oceanul singurătății nu este vânt să poți naviganici apă să poți pluti e timpul să o sun pe mama deși știu că e aicipentru că lumina ei este singura prezențăîn mișcare din această camerăe destulă lumină dar niciodată suficientăpentruContinuă lectura „Nuța Crăciun”

Esențe Cât de mare ți-e păcatul și ce greuÎmi pare zborul, pe-o așa întunecare!Eu sunt cel mânat de patimi și tot euApar în plasma spectrului care dispare. I-am intrat în ochi ispitei și-am bătutPulsul în pleoapa zborului, până la tine.Ți-am stricat, iată, măsura și-am băutToată spirala distilărilor sangvine. Încă mi-e uscată gura și mă batContinuă lectura „Ioan Pop”

POVESTE  NOCTURNĂ Cocoțat pe-un vârf de munte, între cetini îmi fac patul,Numărând noian de stele, clipocind c-un ochi sau altul,În hamac, între doi brazi, sub o pătură de stele,Obosit, dar încântat și dau frâu viselor mele. Surle, trâmbițe și tobe se aud din depărtare,Prin poieni apar deodată lampioane- zarva mare,Străluciri rupte din stele, pe aripiContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Nici eu nu știu… Nici eu nu știu când mi-ai intrat în viseȘi nici nu vreau să știu, că e mai bine,Te mai pictez în gânduri interzise,Sub stele cu sclipiri diamantine. Nu știu și nici nu am să știu vreodatăCum ai trecut de-a sufletului strajă,Ca-ntr-o poveste cu „a fost odată”M-ai cucerit cu-a ochilor tăi vrajă!Continuă lectura „Angela Petre”

O, TIMPULE… O, timpule,inima mea te simte,dar nu te pot percepe…Sub tălpile mele alergifără zgomot,când îmi lovești furios fruntea. Vreau să te opresc,dar te grăbești înspre departe…Vreau să rămâi,dar… ai plecat deja…Vreau să te uit,dar ești mereu prezent… O, timpule hain,trecerea ta spre haltele uităriidevine rană…Stăpân ești peste cosmos și destine,apus și răsărit,viitor și istorie…Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Aștept un tren Abia te văd prin fumul de țigară,Cu un pahar în mână stau absentÎn crâșma veche din bătrâna gară,La tot ce e în jur, indiferent. Aștept un tren ce poate mă va duceCătre Apus sau înspre Răsărit,Pe drumul vieții sunt la o răscruce,Mă-ndeamnă pașii către infinit. Privesc la tine ca la o străină,PriveștiContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Dac-aș fi… Dac-aș fi un pădurarmi-ar crește muguri și frunzeși mi-ar înflori pe buzefreamăt verde de stejar. Dac-aș fi un vânătoraș purta doar blănuri fineși fular din cozi de câineși căciulă de dihor. Dac-aș fi tăcut ca surziim-aș face parlamentarși cu legea-n buzunaraș vinde țării iluzii. De-aș mai fi tânăr odatăși de-ar fi în lumeContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Evoluție Cerul lărgește infinitul,pământul înghite viața,polii își întocmesc așezarea,nordul învârte ruleta,apusul acoperă soarele,aerul se lichefiază,apa e tot mai hidrogenată,poveștile se răsucesc în coadă,zeii și-adună virtuțile în Dumnezeu,un ochi se deschide în piramidă,gândul nu moare nicicum,în flori cresc fluturi,în copaci cresc oameni,din inimă cobori în trup,din trup te-aduni în suflet,ți se deschide un loc către vecie,undeContinuă lectura „Ionuț Pande”

Ca un leac, sinestezia Fluturi galbeni, o lentoare,Joacă-n ierburi mătăsoase;Strai din frunze-amăgitoareVântu-mi țese și descoase. Printre spicele morganetremură o formă brună,Precum apa din fântână,Ridicând spre cer bulboane. Plutitoare mi-e câmpia;Se revarsă-n ochi și vene:Ca un leac, sinestezia,Mă cuprinde și mă cerne… Părul tău precum o boareLunecând pe coapsa goalăÎmi trezește și răscoalăEzoterica lentoare. Redactor: MiraContinuă lectura „Gabriel Cristea”