Arhive etichetă:Poezie

Culegător de semne vechi Prin colb de cronică bătrânăAm rătăcit cu ochiu-n mână,Căci litera părea o boabă,Cuvântul – scriere arabă. Și semne de-ntrebare blândă,Mirări pe o cărare sfântă,S-au adunat pe crengi cu soareȘi au deschis o ușă-n floare. Petalele și-au strâns povesteaȘi un pitic a purtat vestea,Că în pădurea cu strai verde,Altoi pe trunchiul nouContinuă lectura „Angelica Manole”

SUBIECTIVUL UNIPERSONAL Multă vreme am crezutCă sunt un imperativ.Numele meu oscila,Atât de confuz, întreNU E VOIE!TREBUIE!NU TREBUIE!Toate, dar toate,Urmate, implacabil, de „să”,Conjuncția dezastrelor impuseşi sfârşite cu un giganticsemn al exclamăriiŞi al mirării mele în fața inevitabilului de conjunctură.Şi, ce bizar!Toate, dar toate,Unipersonale ca formă,Impersonale ca înțeles,Şi, după toate, Eu,Subiectiv-predicativa incertă,Cea pentru care totul impus eContinuă lectura „Camelia Marin”

când nimeni nu mă vedeNuța Crăciun când nimeni nu mă vedeîmi așez lacrimile pe umeri și le urc muntelefiecare are o Golgotă a luiun infern din care încearcă să evadezeinventând un cântecși intrând în el ca într-o armură clopotul vecerniei lasă în aer un gol nostalgicmă apropii de tristețea ierbiiși-i mângâi lacrima ………….. 2) grabaContinuă lectura „Nuța Crăciun”

REVENIREGeorgeta Istrate Cu ani în urmă satul mi-am lăsat…Mă-ntorc în locul de unde-am plecat,Acolo unde maica m-a născut,Unde-am copilărit și am crescut. Acolo simt că totul e curatȘi aerul e mai înmiresmat,Iar cerul lin coboară cu azurȘi parcă totu-acolo este pur. Acolo energia îmi renașteȘi orice fir de iarbă mă cunoaște,Orice copac și pom mă-mbrățișează,LaContinuă lectura „Georgeta Istrate”

ȘOTRON cu DUMNEZEU În mine mă ascund dar tot mai greuCa după umbra casei,dărâmatăCopil jucând șotron cu DumnezeuCând toate începeau cu-„a fost odată” Nu mă găsesc cuvintele duruteNici nopțile pierdute în nevoiNici mama care vrea să mă săruteNici tata proaspăt mort într-un război Doar tu mă mai găsești iubito tristCând stau în locul semnului deContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”

Copilărie, anotimp de vis Când amintirile păşesc timidPe-alei cu feți frumoşi şi armonie,Ca într-un vis, ferestre se deschidŞi-n lumea ta mă pierd, copilărie… Ceva din gustul tău mai simt şi-acum,Când mă întorc pe-a timpului cărareŞi-n fiecare filă de album,E-un dor nestins, un strigăt, o chemare. Prin raiul tău cu zâne şi minuni,Tot colindam cu florileContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Lujer de rai– Mira Minu- Lujer de rai, copile, hai,Din bucurii, să-ți faci alai!Să te gătești, frumos să creștiȘi, ca un prinț, să moștenești Harul de-a ști, de-a izbândiȘi înțelept de a gândi!Tu, îngeri ai, pe calea taLumi vor zâmbi, când vei sălta Natura ta…. până la cer!Încrede-te, micuț misterÎn binele venind de sus,Să aiContinuă lectura „Mira Minu”

O taină este viața ,, EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”Nu caut un răspuns la fiece-ntrebare,Nici tainele ascunse în negura genunii…Doar prin destinul dat, străbat a mea cărare. Din străluciri de stele, nu stau ca să dezlegMistere nepătrunse ce-mbracă universul,Dintre minunățiile acestei lumi aleg,Numai ce-mi bucură și inima, și versul. Iubesc un răsăritContinuă lectura „Anca Man”

Nu îmi mai ești Se răzvrătesc cuvintele în versuriIar versurile plâng în poezii,Pășim prin paralele universuriPe drumuri ce nu se vor întâlni. O soartă crudă timpul ni-l desparte,Ești Polul Nord iar eu sunt Polul Sud,Ne duce valul vieții mai departe,Nu pot să strig, nu pot să te aud. Ni-s rănile adânci și sângerânde,Ne doare timpul,Continuă lectura „Iancu Cătălin”