Arhive etichetă:Poezie

De n-ar fi Eminescu De n-ar fi Eminescu, nici noi n-am fi români,Credința n-ar fi soare și ne-am numi păgâni,Din ale vremii valuri nu s-ar mai naște stele,Și-ar îngheta pe buze cuvintele rebele. De n-ar fi Eminescu, s-ar ofili speranța,Iar murmurul pădurii și-ar pierde importanța,Cu sufletu-n ruină, cuprinși am fi de teamă,Ecoul ni s-ar pierde,Continuă lectura „Lăcrimioara Teodorescu”

Suflet incomplet Am rupt o bucată din sufletul meu,Am așternut-o pe preș la intrare.Când luna își pune veșmântul cel alb,Sărut să îți fie pe tălpile goale. O altă bucată am pus-o-n fereastră,Sub raze în zori, pe gene trezite,Atinse de suflet să-ți mângâie gura,Diminețile calde cu surâs primenite. Am pus încă una pe perna scrobită,Ce-mi poartăContinuă lectura „Loreta Din”

Lângă teiul sfânt Raze cad ușor pe fruntea-mi aplecată printre rime,Lângă teiul sfânt ce-n veacuri duce dorul tău, Emine!Tu, Luceafăr din înalturi, dintr-a stelelor mulțime,Mai arunci câte-o privire, scăldând ramuri în rubine… Teiul parcă simte-n transă al iubirilor sărut,Freamătă încet din frunze, mulțumind Domnului SfântPentru zilele senine, renăscute din trecut,Legănându-și vesel creanga, chiar de trupu-iContinuă lectura „Ioan Avram”

Dor de Transilvania Soarele-și cântă astăzi litania…Doamne ce dor mi-e de casă!Vreau iar la mine în TransilvaniaCu pâini aburinde pe masă… Și dor depărtări când scârțâie saniaIar păstrăvii-s prinși într-o plasă…Mi-e sufletul tânăr, văpaie aprinsă!O odă-ți dedic Transilvania! Și încă mai cânt cu durere, un timpDe Ip și de Trăznea mai știți?Cât vie e lacrimaContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Clepsidra timpului s-a spart… Clepsidra timpului s-a spart cu sunet mare:Nisipul risipit l-a strâns în brațe vântulȘi-a adunat înalte dune pe-o cărare,Pe unde, întristat, s-a rătăcit cuvântul. Am strâns în palmă cioburile vechi și plânseȘi-am vrut să le lipesc în calde începuturi.Dar m-am tăiat în resturile cu greu strânse,Căci dorurile mi-au zburat pe-aripi de fluturi.Continuă lectura „Angelica Manole”

UnireaIonuț PandeExistă în timpul oricărui popor momente numite „de aur”Când neamului tot îi revine onor să fie destinului faur,Istorii ne-nvaţă că trebui ales un drum ce nu are întoarceri,Eroii se-adună cu subînțeles, e vremea de multe prefaceri. Mihaiul și Tudor, Costache Negri, Rosetti, Grigore Bengescu,Bălcescu, Șaguna și Alecsandri, Avram, Nicolae Golescu,Bărnuțiu, Cipariu și Laurian șiContinuă lectura „Ionuț Pande”

Lângă fântâna veche Pe noi mereu ne-au salvat trandafiriide câte ori prin alb ne-am rătăcitînzăpeziți la poalele iubirii,captivi în gând rebel dar fericit! Tu să m-aștepți lângă fântâna veche,căci negreșit pe-acolo-mi port tăcerea,c-o floare-n păr și una la urecheș-un vis nebun, mai dulce decât mierea! Vom fi doar noi și mii de trandafiriflori de zăpadă,Continuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

Prea multe ninsori Prea multe ninsori cad în noi,În jocul iernii de-a zăpadaÎncremenită e cascadaÎntrebărilor ascunse-n sloi! Prea multe răspunsuri voalateÎn mocirla orașului gri,Amurgul începe-a-nnegriDecorul pe străzi luminate. Prea mulți dependenții de ziduri,Libertatea mării zdrobește,Vântu-n obraz șfichiuieșteBrăzdandu-ne iarna sub riduri! Prea mult bâlciul prin târguri,Singur în iesle pruncu-am lăsat,Că noi mai avem de umblat,Colinda s-oContinuă lectura „Didi Grosu”

ȘI BATE CEASUL ORA DE-NCEPUTElena Coca Mahalu(Poezia zilei, 22 ianuarie, 2024) Sfârșitul de an anunță bilanțul a tot ceea ce s-a realizat pe tot parcursul său, vine vremea să-ți proiectezi noi dorințe spre împlinire în anul care urmează, acel an care „Aprinde-n suflet rouă și scânteie”, aprinde noi speranțe și flăcări de iubire.Anii se scurgContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

În fiecare viață Nu-s autor de vorbe potrivite,Nu scriu despre iubire ca și cândas povesti și vrute și nevruteSunt doar o îndurare pe pământ.Nu am habar de ce mai ninge iarăPeste doi ochi și-o inimă pe foc,Mi-era de-ajuns să nu mă minți aseară,Povești cu zâne încă mai au loc.M-am rătăcit printre atâtea rimeDoar pașii tăiContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”