Arhive etichetă:Poezie

Bumerang… Nu am averi și nici palate…De mică am învățat ce înseamnă a răbdaChiar de mereu m-au tot lovit săgeți înveninate,Eu Tată, am lăsat să fie voia ta!Acelora ce socotesc cu pizmuialăDe ce primesc răsplată făr” să cer,Am vărsat râu de lacrimi, zeciuială,Dar m-a ținut de mână Tatăl, să nu pier! Se întorc pe rândContinuă lectura „Nela Viorica Boca”

Nu te întoarce! Te-am așteptat o tinerețe,Că nu știam că nu mai viiȘi mi-am hrănit-o cu tristețe,În nopți târzii, în nopți târzii. Și tot ardea, ardea în mineUn dor pe care l-ai uitatȘi mă ținea legat de tineDeși demult te-ai depărtat. Și câte lacrimi pentru tineAu curs în fiecare zi!De dorul tău, cu orișicineAveam aContinuă lectura „Petre Vatuiu”

POETUL E MINERUL Poetul e minerul de cuvinte,E cel care le consideră sfinte,Le extrage din adâncul ființei saleCu bucurie, cu trudăȘi uneori cu jale,Este căutător de aur și de comori,Cuvintele sunt pentru elCa niște flori. Poetul este truditorulCu lămpaș și târnăcop,Care știe să treacă răbdătorDe orice hop.Lămpașul său e mintea ascuțită,Dorința lui cea mai neprihănită,IarContinuă lectura „Florentina Savu”

Fereastra iubirii Vreau să mă privești ca pe-o fereastră,bucuria-n suflet să-ți pătrundăcând lumina vie te inundăîncărcată de iubirea noastră. Vreau să mă deschizi ca pe-o fereastră,să-mi dai libertate să văd cerulochii tăi nu-mi tulbure misterulîngrădirii către bolta albastră. Vreau să mă miroși ca pe-o fereastrăce deschisă-i lângă o glicină,când te strig, tu să mă țiiContinuă lectura „Angela Petre”

Prolog Cuvintele-mi se pregătesc să pleceîntr-un concediu binemeritatAu scris destul pe umbra mea prea recede dragoste, speranță și păcat Au asistat la multele violuridin care s-au născut iubiri din floriPe scena de hârtie multe roluriau cuvântat cu moartea în culori Si-acum firesc din cartea mea nescrisăPun în bagaje lacrima și vinaPrivind târziu la muza-mi sinucisăCândContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”

Seceratori de orizont Vulcani cu inimi arse în safire;Cenuși zburând în aripi de condori;Lumină-ncremenită în orbireȘi-o noapte reggae prinsă-n cheotori. Se-aud foșnind în aerul văpaieAtomi ce leagă primele ființi;Rănit de pajiști, timpul se-ncovoaieÎn curba strânsă-a vârstelor cuminți. Arginții zornăie prin amintire,Neplăți făcute unui calomfir,Ce sta de veghe-n pagini de psaltire,Cuvântului neprefăcut în mir. E-atâta linișteContinuă lectura „Ionuț Pande”

Mă plouă cu toamnă E toamnă în suflet, e toamnă devremeȘi frunzele-mi pleacă din inimi uscate.Ne plouă, iubite, e vânt, nu te teme!Se-nșiră pe dealuri păduri dezbrăcate. O ploaie de gânduri ca frunzele moarteÎși scutură trena, în grabă, de sare.Ne pleacă și cucii, visează în noapte,C-ajung pe-alte țărmuri scăldate de soare. Tu ia-mă în brațe!Continuă lectura „Angelica Manole”

Plângere de toamnăAș vrea, iubitule, să mă vait de ceva frunze,De ceva nori fumurii aș vrea să mă plâng,Căci iată, a venit peste noi o toamnă opacăȘi păsări pleacă tăcute doar de la mine din gând. Și aș mai vrea să mă plâng de dovleci:Sunt cam brumați și felii de dulceață palidă-ntind;Să mă jelesc deContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Un vis nebun Un strop de soare să-mi alunge norii,și-o rază să îmi fie călăuză,cât mi-aș dori să mă apuce zorii,în noaptea-n care, nu voi fi confuză. Un fulg să fiu, și vântul ce adie,să mă așeaze pe-o aripă de nor,ce sincer mă primește și mă-mbie,să-i fiu alături, veșnic călător. Cât aș fi vrut, săContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Viața asta-i scurtă, tare… Este-o vorbă din bătrâni:,,Se călătorește vara”,Cocorii, albi pelerini,Pleacă să nu-i prindă seara. Verdele pălește-n frunzeȘi-arămiul îl cuprinde,Alt decor pictat pe pânzeVăl de toamnă-ncet, întinde. Parcă adie-un fir de vântArșița se domolește,Nori timizi, își iau avântCând soarele amurgește. Anotimpuri se perindăPe a timpului cărare,Privesc anii în oglindă,Viața asta-i scurtă, tare… Redactor: NelaContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”