Arhive etichetă:Poezie

CÂNTEC PENTRU DOI O să te-nşel.Măine, cu vântulCu care voi fugi, de mână,În altă ziCu toți copaciiMă voi iubi – o sāptămână… Te voi uita într-o odaieÎnchisă,Ca pe-o nonculoare,Si-o să te-ncui în cifra nouăAtunci când doi prea mult mă doare… Şi o să plec,Să nu m-aştepți.Nu mai e cale de întors,Doar ramele de pe perețiŞi-orContinuă lectura „Camelia Marin”

Să mă ierți… Tu să mă ierți chiar dacă te mai doareCuvântul așteptat și nerostit,Te-am osândit la toamne fără soareDoar pentru vina de-a mă fi iubit. Tu să mă ierți că am fugit departe,Că ți-am răpit apusuri sângerii,Tu ți-ai pictat povestea într-o carteȘi ți-ai cântat durerea-n poezii. Tu să mă ierți că ți-am pătruns înContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Capriciile toamnei În rafale furtuna coroana-mi îndoaie,Fulgere despică-n întuneric șuvoaie,Trosnește ramul în tunet, frunza mi-o-nfioarăȘi mut își plânge-un greier vara, la vioară! Doar ieri călcam pe iarba, crudă ca-n primăvară,Pe câmpul înverzit sub arșița din varăȚârâiau sub stele ecouri din concert,Arcuș pe-o semilună, rămas astăzi inert! Capriciile toamnei, vărsate în puhoaieSe risipesc cu norii șiContinuă lectura „Didi Grosu”

SUFLETUL NU MINTE Eu scriu așa cum sufletul îmi zice.El e acela care-mi dă poruncă,Cu glas domol: „Te rog frumos, amice,Azi, să mă ierți că, iar te pun la muncă”! Ce zice el e sfânt, întotdeauna!Nu îndrăznesc să-i trec pe dinainte,Sau să-i întorc o vorbă, măcar una!Vorbele lui sunt miezuri de cuvinte. Sufletul mi-e prietenContinuă lectura „Constantin Mosor”

Zădărnicie E așa de toamnă în sufletul meu tânăr,Când toate mi se duc spre asfințit…Obosite frunze anii-mi port pe umărȘi fiecare zi apune în Zenit… E așa de ceață-n visul meu de-o vară,Culorile, de vii, încet se sting…Lăstunii triști povara vieții îmi cară,Poveștile crescute-n sorții ring… E așa de frig în vara cu arșițăȘi surdeContinuă lectura „Cristina Pasca”

Șoaptele toamnei ,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT”,Toamna coboară încet pe pământ,C-un geamăt se stinge verdele crudȘi cade rănită, frunza de dud… Pădurea țese covor arămiuȘi dulci adieri răsună pustiu,Tăceri, regrete și doruri cuprindAle inimii zbateri, dojenind. Și plouă mărunt pe umerii reciAi toamnei târzii, cu plânse poteci,Cad umbre-n amurg, pe pale de vântCândContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU HOMINIDUL Când căutamveriga lipsă a omului,m-am întâlnit cu hominidul.Salut, hominidule! i-am spus.Salut, homosapiensule! mi-a zis el.Caut o verigă lipsă, i-am spus, hominidule,uite-așa și așa,uite ce se vorbește.Caut-o mult și bine, a zis hominidul,pentru că așa ceva nu există.Dacă există,există undeva-n cer.Deci tu susții că nu te tragi din maimuță…Absolut, nu! DeContinuă lectura „Victor Sava”

Nu lăcrimez Mă bucur că-ți întorc finale file,E mare fericirea că ne lași…Nici lacrimi nu-s, doar sare în pupile,Și doliu în ai lutului clăcași. Nu au fântânile oglindă pentru stele,Stau peștii-n mâl să nu îi fiarbă apa,De-ai să revii, dezbracă-te de rele,De ai jar mult, umple-ți destul năstrapa! Ne dăruiai răvașe cu vacanțe,Dar azi disparContinuă lectura „Dorel Rotariu”

„Ce-aș fi eu de n-aș fi toamnă?” Ce-aș fi eu de n-aș fi toamnă? Unde aș mai poposi?Oamnenii ar ști ce-nseamnă dacă eu n-aș mai veni?Ce-aș fi eu dacă nici vântul printre ramuri n-ar grăi?Cum s-ar odihni pământul și apoi, cum ar rodi? Ce aș fi dacă nici bruma peste tot nu s-ar lăsa?Ar fiContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

nu e rimă, nu-i poem,tot ce scriu e un blestem Din toate Din toate ți-aș mai da câte un pic,Din timp, din viață, chiar din moarte,Să pot să fiu din nou copil,Și-n brațe mama să mă poarte.Ție ți-aș da din toate, pe deplinÎn mine, numai vina ar rămâne.Se coc gutuii în curândÎn brațe cine măContinuă lectura „Simina Paun”