Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Arhive etichetă:Poezie
Tănase Costina
Străjer al gândurilor întomnate Ca un străjer, păzesc o înserare,Ochii se agață de-un apus de soare,Privesc cu-nfrigurare orizontul,Văd soarele care își face rondulȘi cum în poala apei se ascunde,Roșind de-îmbrățișarea unei unde. Mulți pescăruși brăzdează înserarea,Le-aud din ‘nalt, în țipete, chemarea,Se prind în cârd, să nu se rătăceascăȘi zboară peste marea verde-albastră,Spre cuibul lor, peContinuă lectura „Tănase Costina”
Cristiana Copia
Am întrebat uimirea de ce mărește ochii și naște îndoiala? Atrage bănuiala că privirea zaharisește mirarea când inima înfioară plângând lăcrămioara.(Cristina Copia) Într-o zi, Tatăl soarelui, Lumina luminii, S-a gândit să nu-și trezească fiul ce-și căuta somnul, obosit de atâtea împrăștieri în cele patru zări. Tocmai trebuia să răsară în Antarctica; un an zăpada aContinuă lectura „Cristiana Copia”
Marian Florentin Ursu
PLOAIE DE TOAMNĂ Parc-ale mele-s pustiile câmpuriŞi ploile toate şi vechiul frunzişCând fiara tristeţii răzbate prin simţuri,Ecouri de bronz cad pe acoperiş Ia-mi umbra de mână şi pleacă, femeie,Păşi-vom desculţi pe-un tărâm nevăzutŞi păsări de foc vor veni să încheieDestinul născut dintr-un singur sărut Tu lasă-te pradă doar gurii meleŞi sânii tăi pradă mâinilor reci,ÎnContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Adrian Vasile Iftime
Revista electronică Nămeții azi mă năpădesc pe tâmpleȘi bate toaca iernii peste trupul meu,Cad prin altare rugile cărunte,În inimi tot mai singur este Dumnezeu.Mi-e tot mai greu să merg pe drumul crucii,Și untdelemnul candelei se varsă-n mineNoi alergăm prin lume ca năuciiȘi nu vedem cum pier prin calendar destine.La ceasul serii plâng timid vecerniiȘi ingeriiContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Mihaela Vaida
Noiembrie În gara pustie e toamnăalbastrul absent mă condamnă,prin ploaia uitată de-o orăapusul încinge o horă. În gara pustie e cântȘi frigul m-apasă-n pământ.Și arbori dansează pe șine,de lacrimi sunt frunzele pline.Doi nori le-adună suspinul,sărutul le-aduce seninul.Neliniști tot pleacă și vinîn dansul acesta străin… Când luna se-ntoarce în noapteși frunza se zbate spre moarte,speranța seContinuă lectura „Mihaela Vaida”
Luminița Trăistariu
Mărețe umbre Din bolta înstelată privesc mărețe umbre,Cum marea lor iubire se-neacă în durere,Cum zilele se arată din ce în ce mai sumbre,Mândria ce-au lăsat-o, în vremuri negre piere. Bat clopotele-n dungă pe tâmpla țării meleChemând la liturghie românii adevărați,Iar glasul lor puternic străbate printre stelePân’ la străbunii mei, acum cu sfinții frați. Apoi coboară-nContinuă lectura „Luminița Trăistariu”
Rîpă Paul Andrei
Pescărușul în mijlocul măriiRîpă Paul Andrei(Poezia zilei, 30 noiembrie 2023)Cine oare nu este fermecat de imensa mare, cu valurile sale înspumate și albe ca spuma laptelui? Cine nu a admirat zborul pescărușilor, razant cu apa? Cine nu a avut impresia că pescărușii s-au pierdut în valuri, că valurile i-au îmbrățișat iar ei s-au lăsat îmbrățișațiContinuă lectura „Rîpă Paul Andrei”
Nicoleta Lupu
E toamnă Ascultă cum cântă, bezmetică toamna,Plimbându-și arcușul prin frunze căzânde,Prin fagi maiestoși își scutură maramaCu brațele moi, de ploi mă cuprinde. Punându-mi pe pleoape mantauă de brumă,Îmi sursură-n pieptu-mi limpezi izvoare,Prin codrii lăuntrici din cornu-i îmi sunăCă vântu-mi preschimbă, trăirea-n visare… Îmi schimbă-n culoare de galben veșmântul,E toamnă în suflet se-ntunecă zarea,Nostalgic abisul, departeContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Mira Minu
Chemarea Sfinxului– Mira Minu- Mă-ntorc din nou la tine, mărite Înţelept,Că doar de-nvăţ Lumina, înspre străbuni stau drept!Ei au răzbit prin vremuri un munte de nevoi,Și s-au clădit în lupte, născuţi sau nu… eroi. Scruteză-adânca zare, să îi mai chemi și-acum,Să-ndepărteze zgura și zidul gros de fum,Să scoată din uitare colindul spre înalt,În vremea ceaContinuă lectura „Mira Minu”
