Arhive etichetă:Poezie

Să nu mă uiți Să nu mă uiți, c-aș suferiȘi n-aș mai ști ce e cu mine.Doar amintește-ți, mi-aș dori,De clipele ce-am stat cu tine. Să nu mă uiți, c-aș fi pierdutăȘi m-ar distruge disperarea.Aș aduna durere multăȘi m-ar cuprinde întristarea. Să nu mă uiți, c-ar fi păcat…Am fost și eu prin viața ta.De s-a-ntâmplatContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Lacrimile Iernii(rondel) Îmbrăcată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă,Catrafusele să-si strângăPrintre suspine și jalbe! Primăvara o alungă!Primăvara cu-a ei babe!Imbracată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă. Ghiocei răsar ca salbeCând lacrimi încep să-i curgăPeste faldurile-i dalbeSă se ude…să se scurgă! Îmbrăcată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă. Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

Gând pe malul unei ape Ce primăvară caldă se oglindește-n tineȘi sufletul abia înmugurit stă să-nflorească!Iar dorurile se adapă-n ape line,Cernând prin gene de răchite dragoste cerească. O barcă se transformă-n lebădă gingașă,Purtând în scoarța-i de copac speranța mea de bine,Mă joc printre lumini ca zâna cea poznașăȘi-n jur se-aude-ncet un zumzet de albine. AșContinuă lectura „Angelica Manole”

Sfori de soare Iubesc zăpezile din noi ce-n acolade de luminăÎmbracă fluturii cei goi, cu șaluri albe de sulfină,Îi culcă-n sân amețitor de ierburi fragede spre seară,Tăcerile-mpărtind la doi când luna-și pune strai de ceară. Iubesc culorile de foc din gândul cel fără astâmpăr,Parfumul florilor de soc și dimineața ce-o răscumpăr,Iubesc salcâmii-amețitori ce-n pulsul meuContinuă lectura „Daniela Konovală”

Eu nu pot Caii biciuie albastrul infinitului din noi,Pescarusii, far’ de mare, sunt nedumeriti si goi,Si mi-e vaduvita zarea, de lumina, fara tine,Toate clipele ce-mi zboara sunt golase si straine. Eu nu pot sa-ti fiu mireasa in aceasta vesnicie,Dar mi te dezmierd in gand si-ti pun flori de iasomie,Mi se joaca printre stele si prinContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

Alergăm printre orgoliiAutor Ioan Avram De-am aprins o luminiță ce se vede-n vârf de ac,Ne-adâncim într-o visare că am devenit o steaȘi plutim cum e sorocul, ca un mândru vârcolac,Încântați de o făptură prelucrată la rindea. Mai urcăm vagi piedestale chiar de sunt scăldate-n ceață,Vrem să mai sărim o treaptă fiindcă locul ne e sus,ÎnțesațiContinuă lectura „Ioan Avram”

ResemnareM-am întrebat și mă întreb mereu,De ce-am strivit același verde crudCând îmi doream să-l mângâi și să udCorola cu minuni din pieptul meu? Nimic n-a mai rămas pe vechiul drum,Luminile aproape că s-au stins…Doar crinii ce-i strivisem dinadinsSe reîntorc la umbra mea, postum… Și dac-a fost, așa a fost sa fie,Și-i de prisos să cautContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Ploaia de pe chipul tău Te-au înrourat norii de pe cerDorul ți-a rămas tainic temnicer,La apus de soare, stropi s-au revărsatPeste chipul tău, de tristeți brăzdat. Ai lăsat să treacă ani și ani, la rândDoar o amintire în suflet păstrând,De atuncea când, inima iubeaFlori de ghiocei și de viorea… O poveste tandră, de iubire crudăN-aContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Vorba buniculuiAutor: Andreea Văduva Un om nici înalt, nici scurt,Bunicul meu avea o vorbă…„Atuncea când te frigi cu ciorbă,Fetiță, sufli și-n iaurt… Tu „cască ochii!” – mai spunea,Că lumea asta ce-o știți voi,Se-mparte între lupi și oi,Ce stau l-aceeași masă, da! Cu toții au peste trup haine,Și îi privești, și-ți par la fel,Dar unu-i lup,Continuă lectura „Andreea Văduva”

Mă mai îndeamnă dorul Mă mai îndeamnă dorul către tineDar pașii mi se rătăcesc sub ploi,Sunt prea departe nopțile senineCând ne plimbam, sub stele, amândoi. Mă mai îndeamnă dorul către poartaLa care așteptam să îmi răsari,Azi totul e uitare, asta-i soarta,Să strălucești, să arzi și să dispari. Mă mai îndeamnă dorul către loculÎn care adormeamContinuă lectura „Iancu Cătălin”