ASEMĂNARE Marin RADA Știam că n-ai să viinici azi, nici mâine,mai e o noapte albăîntre noi,la ușa meas-a pripășit un câine,are ceva-n privireca și noi, În vis te-am întâlnit,a câta oară,dormeai pe-un baldachindeschis,voiam să te trezesccând lin coboară,luminile din stele-nparadis, Dar s-a închis fereastra,părea o baricadămenită să despartăcărările din vis,la ușa meas-a pripășit un câineșiContinuă lectura „Marin Rada”
Arhive etichetă:Poezie
Elena Coca Mahalu
Și mi-e dor…Autor: Elena Coca Mahalu Și mi-e dor, când iese lunaPrintre stele, diafană,Parc-ar vrea să-mi spună-ntrunaCă sunt de tată, orfană. Lacrimile reci și crudeTunele-au sădit pe obraz,Trivial, dând să sugrumeAl amintirilor răgaz. În al umbrei întunericFlacăra-i mistuitoare,Izvorăște sub genericScris de luceferi, în zare. Voluptos, se zbate-n chingaD-azur, a nopții perfide,Nevrând să asculte rugaSimțămintelor fluide.Continuă lectura „Elena Coca Mahalu”
Violetta Petre
Gândul meu spre tine zboară…Violetta Petre Gândul meu, dulce povară, traiectoria își schimbăȘi pe-aleea toamnei tale, dorul, printre frunze,-și plimbă…Te găsește-așa frumoasă, ca un răsărit de soareȘi cu dragoste de mamă mi te-alint din depărtare. Înc-o toamnă-și pune-amprenta peste umeri, peste frunteCa și vara mea, dar mie, mi-a pictat tâmple cărunte.Timpul nu-ți atinge-obrajii, trece doarContinuă lectura „Violetta Petre”
Ionuț Pande
Ab absurdoPande Ionut Însprâncenată iarbă sub ochiul de reflux;Amiezile rotunde se zbat sub piatra albă,Mai gem în lut impulsuri, mai zace-n gropi o salbă,Din timp lichid-oceanul, un ne’ncăput eflux. M-ai nămețit, clepsidră, pe fundul unui vas!Depunere de clipe în tartrul unui axis.Pământul bea cu sete din sângerândul praxis,Tot roade-adânc un vierme din foaia de Atlas.Continuă lectura „Ionuț Pande”
Flori Cristea
Tată, iar mi-am rupt genunchiul Uite, tată, sunt iar mică.Vino, dar, și mă ridică,Din cel colb, din spinii verii,Nu știu lecția căderii! Vino, tată, și mă ia,Sus, pe norii albi, de nea,Când strigam în cor, de zor,Avionul cu motor. Erai, tată? Nu erai?Ești acolo, sus, în rai?Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?Vieții mele, călător?Continuă lectura „Flori Cristea”
Viorel Birtu Piraianu
UmbreBirtu-Piraianu Viorel30 august 2023 pășeam spre mare printre vechile portalurilovindu-mă de treptele singurătățiica o lumină înfundată în a sa dureretreceau talazuri printre albastre brațepe țărm femeia mă privea intensîn cârduri stele se mișcau aieveatrăgând în valuri umbre plineprin văile de locuri eu o rugam să plececu mâna albăși-a aruncat pe umeri flamida neagrăși mi-a șoptitiubite…vaiContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”
Constantin Mosor
ÎNTRE LINIȘTE ȘI URĂ Verile de altădată nu fierbeau așa de tare.Soarele dădea poruncă razelor dogoritoare,Să nu-și scuture tot jarul la-ntâlnirea cu pământulVerde ca o primăvară care s-a-nfrățit cu vântul! Verile de altădată, blânde ca ochii bunicii,Umblau prin noapte desculțe, să nu fugă licuricii,Care coborau din ceruri cu luminile-n spinare,Să-i vindece de-ntuneric, rând pe rând,Continuă lectura „Constantin Mosor”
Petre Vatuiu
Cum te-am pierdut… de Petre Poștașu’ Mai știi tu azi nopțile-aprinse de maiCând te strigam: vino! și iute veneai,Să-mi potoleşti inima-tropot de cai-?Iubirea mea, înger cu zâmbet bălai! Îți sărutam fruntea c-atâta amorȘi-ți aprindeam cerul cu stele de zor,Tu le stingeai cu gingășie în zoriȘi te topeai, boabă de rouă pe flori! Noaptea din nouContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Vasile Bele
Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț Motto:,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”. Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului. ÎNĂLȚARE – acrostih Înaintea zâmbetului stăNumai sărutul limpezit în seninulĂstui veac prea răsfățat.Lumina cuvântului cernutContinuă lectura „Vasile Bele”
Andreea Văduvă
Miroase a toamnă(an publicare: 2019, reeditare 2023)Autor: Andreea Văduva Miroase a toamnă, minunată doamnă,A frunză căzută din ram descusută,De vântul ce-adie a nostalgie. Miroase a toamnă, minunată doamnă,A ploaie posacă ce parcă ineacă,Totul în jur cu stropul ei sur. Miroase a toamnă, minunată doamnă,A lacrimi, a dor, a zbor de cocor,Ce duce departe seninul dinContinuă lectura „Andreea Văduvă”
