Am fost şi sunt de Anatol Covalli Am fost şi sunt. Am fost în începuturiîncrezător, senin şi plin de-avânt.Sunt azi, bătut de ale vieţii cnuturi,o frunză ce-o să intre în pământ. Am fost şi sunt. Ce amintiri sublimeîmi povestesc de tinereţea mea!Sunt înţelept şi plin de profunzime,dar crucea ce o port e tot mai grea.Continuă lectura „Anatol Covalli”
Arhive etichetă:Poezie
Anca Man
MelancolieAutor Anca Man În noapte, gândul meu hoinar,Străbate căi fără hotarȘi se întoarce ostenit,În zori de zi, la răsărit. Iar sufletul, ca valul mării,Neliniștit, ar vrea uităriiSă mi te dea… însă nu poateȘi singur e, în miez de noapte. Melancolie-l iscodeștiȘi în tristețe-l învelești…În tainic farmec ne-nțeles,Răscoapte temeri îi dau ghes. În suflet firav, adormit,OContinuă lectura „Anca Man”
Daniela Konovală
Când apusul își stinge culoarea Într-o zi am să plec pe al stelelor drumÎn cătunul de naștere-al Lunii,Și-oi trimite spre voi adieri de parfumÎn amurguri cu jar în petunii. Voi veni uneori cu arome de mir,O aripă în umbra pupilei,Sărutând cu nesaț picătura de norVoi fi ploaia din gleznele zilei. Prin fânețe-oi rămâne treierând amintiri,CândContinuă lectura „Daniela Konovală”
Mirela Șoimaru
O grea melancolieAutor: Șoimaru Mirela Ai sufletul rănit… Nu mai ceri din rai porunci,O grea melancolie cu zorii să se nască!Ce lesne-i dai uitării fiorii de atunci!Tu te dezbraci cu-ncetul de zarva pământească…Și parcă stai pe rug sau, poate, sub o cruce,De te dezmiardă surd o neliniște cerească!Ai sufletul cernit și stai la oContinuă lectura „Mirela Șoimaru”
Camelia Corina Boț
Puritatea vieții Cu pași lenți,parcurg labirintul vieții,ascultând,parcă vrăjită,fiecare respirațieabsorbităde melodiilece izvoresc din fiece Nimfă;magia se-mpleteștepe sub genele-mi lungi,proiectându-seacolo undenimeni n-a cutezatsă ridice voalulpentru a culegepuritatea vieții. Conciliere cu moartea Târâi existențaneființei mele pe podelele tocitede tălpile pline de crăpături,câte-o lacrimă se desprindedin călcâie, oftând a jale… S-au despuiat mușcatelea nu știu câta oară,pârâul iarăși, și-a băutContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Madiana Domnita Lascu
MelancolieAutor Madiana Domnita Lascu Şi uite c-am mai prins o varã,E clar, mã-ncearcã iar melancolia,Mã-ntreb pentru a nu ştiu câta oarã;Cât va mai ține oare reveria? Şi bucuria mea e pământească,În mine s-a aprins o licărire,E doar speranța care e fireascãŞi poate cea mai mare fericire! Cât farmec se ascunde într-o varã,În răsărit e multãContinuă lectura „Madiana Domnita Lascu”
Paul Andrei Rîpă
Mi chiedo Mi chiedo,chi sia questo grande pittore,che ha dipinto la natura,con vari colori incantevoli.Ha svuotato tutta la speranza sui pratie nelle foglie degli alberi;ha rilasciato la libertà nel cielo infinitoe nello scorrere del fiume,avvolgendone la terra,alla montagna ha donato sensualitàe ha dato vita ai raggi del sole.Mi chiedochi sia questo grande pittoreche ha nelContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Adrian Vasile Iftime
Efemer Mă freamătă de tine timpul,Acestei clipe care ni s-a dat,Să cucerim doar astăzi amintirea,Alunecării noastre sfinte in păcat. Sunt vii piroanele pe tâmple,Și judecata aspră-a vinului aprins,Pornit ca un tâlhar la o răscruce,Să-mi fure anii mei definitiv. Și simt cum soarta ma-nconjoară,Peste răstimpul meu pierdut din lut,Și nu voi fi nicicând ca prima oară,CândContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Paul-Andrei Rîpă
Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul-Andrei Rîpă”
Ioan Avram
Viața este călătoareAutor Ioan Avram Colindăm cărări bătute, peste munți, cătând spre soare,Poteci noi ne ies în cale îndreptându-ne spre șesuriDar ajungem și-n hățișuri, culegând fructe amare,Într-un labirint bezmetic, încurcându-ne în sensuri. Albatroși cu aripi largi ne îmbie la plimbare,Dintre dune de nisipuri să privim talazuri faste,Să plutim pe luciul apei, în alai de sărbătoare,PrivindContinuă lectura „Ioan Avram”
Zbor spre înălțimi 