Mirela Butacu

Tăcere Ce tragic sfârșit mai are Flacăra de lumânare! Arde tremurat în ceară, Ca o lacrimă amară. Ceara curge pe capac, Ca o rană fără leac Umbrele ce-o urmăresc Pe pereți se-ngrămădesc Rug aprins în plină noapte, Torță în singurătate Și când dorul se usucă, Speranță poate s-aducă. Doar părerile de rău Răbdate-s de gândulContinuă lectura „Mirela Butacu”

Daniela Konovală

Când se face-n gânduri seară Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moiÎn odaia de mătase, unde sufletul pluteștePeste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi… Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoarăRănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,O culoare strângi în suflet, când seContinuă lectura „Daniela Konovală”

Iuliana Cozma

În lacrimi de iubire Aprind o lumânare și tresarSe-ngrămădesc în mine clipe viiDin visele răbdate se nasc iarSperanțele ce îmi păreau târzii. O lacrimă îmi luminează chipul,Mi-e sufletul aprins de căutareUn leac îmi este marea și nisipul,Când de la țărm privesc o altă zare. Părerile de rău și-au spus cuvântulOrice sfârșit e clar alt început,CeContinuă lectura „Iuliana Cozma”

Iancu Cătălin

Anotimpuri Am adormit pe-o margine de norCu ochii ațintiți în depărtareIar visul m-a purtat în aprig zborTot mai departe, dincolo de zare. Pe pleoape îmi ningea cu amintiriȘi cu dorințele neîmplinite,Călcam desculț pe spini de trandafiri,Băteam la geamuri veșnic zăbrelite. Îmi era vară, zbor de pescăruș,Corăbii albe lunecau pe valuri,Vioara mângâiată de arcușSe auzea deContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Elena Coca Mahalu

Tăcerea din cuvinte În odaia nopții reci, am aprins o lumânareȘi la măsuța de lemn, redau gândului culoare,Pe foi rupte din caiete, altădată cu coperțiSe-ngrămădesc azi cuvinte, zidind în minte cetăți. O lacrimă strânge-n ea, doruri multe, adunate,Iar părerile de rău, strigă clipele răbdate,Cu un tremurat ușor, pana-ncearcă prea grăbităSă aștearnă rânduri vii, dar foaia-iContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

Mira Minu

Dăinuire Sărută-mi lin tăcerea, sărută-mi primul vers,Când ale mele visuri, croindu-și zbor din mers,Vin către tine-n undă, ca spre un infinit,Deşi găsit în lume, vei fi de negăsit! Îţi cânta din înalturi copacii mei cu rod,Îţi văd întins ecoul până se face pod,Până îţi simt fiorul, când dai de-al meu fior…Deşi îți sunt în braţe,Continuă lectura „Mira Minu”

Marin Rada

TEII Marin RADA Ședeam față-n fațăfără să ne privim,cuvintele noastrese făceau depărtare,de atâta linișteîn care ne risipim,se aud frunzelefoșnind pe cărare… Poate sunt gândurile mele,mi-am zisși am tras perdeauacu mâna,printre ramurisau, poate, prin vis,trecuseră stelele,luna… Erau primii pașifăcuți împreunăpe drum,teii înfloriserăpentru tine,vara era pe sfârșiteacum,iarba se îngălbeneape coline, Prea grăbittrecea acum timpul meu,începeam să-nțelegdepărtarea,poate căContinuă lectura „Marin Rada”

Ionuț Pande

Oglinzi reverberantePande Ionut Un fluviu ce curgepe tărâmul gândului,când inima e o deltă de pace-așa mă simt,naiadă eșuată pe brațele mele trace!Mai am un nod,un singur nod într-un izvod,pentru un macedon,de s-ar mai naște!Pe plaja întinsă,un poet recunoașteo filă de trecut careîn istorii n-a mai încăput.Doar caii rămân seculari în păduri milenare.Bătrâne Timp, ți-e barbaContinuă lectura „Ionuț Pande”

Adriana Rușățeanu

IUBIRE CELESTĂLuna privește cu ochii de cadână,Cu gene plecate în vălul de spumă.Privirea-nstelată ascunde o taină,Din razele sale își face o haină. Nisipuri de aur îmbracă colineȘi vântul molatec aduce cu sine,Un cântec de flaut spunând o povesteCând Luna răsare deodată-n ferestre. Sub vălul suav ce-i acoperă fața,Luna visează chemând dimineața.Și-așteaptă iubitul pe cer săContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”