Arhive etichetă:Poezie

Un nins… de Petre Poștașu’ Când mi s-a prins de frunte dâra viețiiEra așa plăpândă, ca un nins,Și n-am simțit prin vâlva tinereții,Cum ea își face cale înadinsȘi-și cară, câte unul, toți nămeții;Nici nu mai știu pe ochi cum s-a prelins… Ieri am tăiat un pom uitat de vreme,Cădeau uscate ramuri pe pământ.Când îl loveam,Continuă lectura „Petre Vatuiu”

UNDE DORMIM DACĂ PĂMÂNTUL MOARE? Celor care pun umărul la uciderea Pământului. Când Dumnezeu ne-a dăruit pămânul,Sigur nu s-a gândit că omul poateSă-i murdărească acoperământulȘi să-i tocească hainele în coate! Pământul era vesel, veselieDin care n-a rămas nicio fărâmă,Căci, omul nou, așa precum se știe,Ia târnăcopu-n mână și…dărâmă! Iar Dumnezeu întruna reclădește,Fără nicio secundă deContinuă lectura „Constantin Mosor”

Atâta dor „Te văd ca o umbră de-argint strălucită”,Privirea-ți suavă e încremenită.Din ochii-ți albaștri, senini, fără pată,O mare de chin și de lacrimi se-arată. Pe fruntea-ți brăzdată de urme vechi, triste,Plăcute-amintiri se zbat să reziste,Dar umbra tristeții se-ntinde plăpândă,Ninsori ce-au căzut în vremuri abundă. O sprijini în mâna care-alungă ușorDisprețul iubirii umbrite de-un nor.Suspinul ceContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

În câte ploi de toamnă(din volum în lucru) În câte ploi de toamnă, mi te găsesc, Hristoase,Înlăturându-mi frigul, din carne și din oase…!?În fiecare ploaie, îmi ești. Și-n orice clipă,Îți simt suflarea-ți caldă, pe rana din aripă. De câte vieți, Hristoase, îmi tot răsari pe pleoape,Prea-însetatul suflet, din tine să se-adape…!?De-o-ntreagă veșnicie ne bați laContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

SÂMBURI DE DRUM Cristalin De-aș avea culori în lacrimi,ce frumos cristalin violet-cenușiu!Ploi de toamnă nu mi-ar stingedintre coaste focul viu . Plânsul fi-va-mi trecătoare,apă lină cristalină,lacrimi ce se rup din soarechip să-mi spele în lumină . De-ar fi trepte de cuvinte ,sâmburi, pietre … le-aș aduna din cărareși ți-aș împleti pe fruntetiară de mărgăritare .Continuă lectura „Nely Vieru”

VISAREGeorgeta Radu Fulgi de vânt risipesc dorulpe cărări de rouă moaleși iubirea cu tălpi goalese cunună cu fiorul. Un vin vechi, de stele coapte,picură din cornul Luniiși în miezul pasiuniidoru-l bea și-adoarme-n noapte. Ceasul, copt cât veșnicia,mărunțește foi de vreme,le-ndulcește cu poeme,chibzuind zădărnicia. Iar iubirea cu tălpi goale,cununată cu fiorul,ca să-i piardă urma dorul,își faceContinuă lectura „Georgeta Radu”

Când vii– Mira Minu- Iubitule, de vrei să vii, să vii în fiecare clipă!Poate s-a răsturnat un car de nori şi-n ceruri e risipă,Poate o stea o fi uitat eoni şi-a răsărit în pripă,Sau o Măiastră-a aţipit cântând și-am prins-o de-o aripă,Tu lasă zile, nu uita să vii în orișicare clipă! Am învatat să teContinuă lectura „Mira Minu”

Mai ții tu minte? Autor Liliana Răcătău Mai ții tu minte, mamă când înfloresc bujoriiCum se aprinde focul și arde-n cupa lor?Mai ții tu minte încă zvâcnirile culoriiCând i-ai pictat cu sânge, topindu-te de dor? Mai ții tu minte ziua când ai intrat pe ușăCu brațe încărcate de-atâtea primăveri?Eu ți-am ieșit în cale cu chipContinuă lectura „Liliana Răcătău”

Să plouă iubite! Să plouă iubite , să plouă albastruDin ochi ce ating adâncul din mare ,Cu stele, cu vise să plouă un astru,Din floarea iubirii să plouă petale! Să plouă din tine, din mine furtunăSăruturi, mai calde ca roua pe flori,Suave cuvinte lipite de gură,Să plouă iubire, luceferi din nori. Să plouă apusuri șiContinuă lectura „Loreta Din”

UN ECOU ÎDEPĂRTATAutor:Mirela Butucu Livezile au presărat sub pașii tăi dalbe ninsoriȘi liliacul vinețiu ți-a dat parfum să te-nfioriMagnoliile-au înflorit instantaneu în preajma meaDar toate, n-au fost de ajuns să-ntârzii în inima ta. Simt cum aduni în palma ta cuvintele și le striveștiLe faci o pulbere albastră și-apoi în vânt o risipești.Din ele n-ai vrutContinuă lectura „Mirela Butacu”