Iancu Cătălin

Furtună pe mare Un marinar pe-o navă în derivăPrivește către ceru-ntunecat,Fără de soartă și de perspectivăSe roagă să ajungă pe uscat. În jur e doar furtună și urgieȘi valuri ce ajung până la cer,Îl duce gândul către veșnicie,I-s ochii-n lacrimi, biet corăbier. Stihia urlă, vântul strașnic geme,Fulgere cad, totul pare pierdut,Îngână rugăciuni, dar și blesteme,ArContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Marin Rada

UN POEM NESCRIS Marin RADA Înfloresc caișii ,recitând poemedintr-o carte vechecu coperți de cer,înțeleși cu iarna,înfloresc devreme,gândurile negrede pe ramuri,pier…. Tu ești tot departeși-n adâncul zăriinorii se-nfiripă,rădăcini de ger,au rămas pe mugurilacrimi în risipă,păsări vin în șiruri,sufletul mi-l cer… Doar lumina caderenunțând, tăcere,rugul ei de flăcăriumblă parcă, nins,eu aștern cuvinte ,singura averee mereu aceeași:un poemContinuă lectura „Marin Rada”

Georgeta Rada

PARACLIS Nu pot să mă ating de versul tău,De setea ta înaltă de repaos…Te poartă heruvimii peste hăuȘi din pronaos, La Cuvânt în naos. Te-a plăsmuit Luceafăr din genuniStăpânul când luci vederii noastreIcoana-ți făcătoare de minuniDe-a pururi ferecată între astre. Am fi orbit de nu te-am fi văzut,Am fi-nvățat ce-nseamnă a muriPierind vederii noastre de-mprumutCaContinuă lectura „Georgeta Rada”

Petre Vatuiu

Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Maria Apăvăloaie

O stea cu numele Iubire( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Aș da la schimb, dac-aș putea,Tot cerul numai pentru-o stea.O stea-lumină. Căpătâi,Iubirii lumii. Cea dintâi. Curată, limpede si clarăFrumoasă ca o primăvară.Dar ca o toamnă de bogată.Și-aș duce-acolo lumea toată. I-aș pune-n poartă flori de măr,Să-i fie stâlp de adevăr.Sub orice pâlc de iasomie,Câte-unContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Cristina Ghindar Greuruș

Ce-i poezia? Ce-i poezia? Un crâmpei din sufletul celui ce-a scris,E-o răbufnire de condei…cerneala peste foi a nins.E lacrima ce curge-n gând, când nu mai vrei să fii văzut,Și e durerea din cuvânt, când să vorbești n-ai mai putut. Ce-i poezia? E lumina ce se strecoară-n noaptea ta,E visul tău și amintirea, speranța ce teContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Peteleu Alexandru

Rondelul unei Muze Muza mea, de ce m-ai părăsit?Mi-am pierdut cheful de a scrie!Și viața-mi pare mai pustie,Nu mai visez spre infinit. Gândul meu, nu te mai descrie,Nici de ochii tăi nu sunt vrăjit!Muza mea, de ce m-ai părăsit?Mi-am pierdut cheful de a scrie! Soarele apune ‘n asfințit,O șansă pentru poezie!Dar fără tine suflet doritVersulContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Daniela Konovală

Când se face-n gânduri seară Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moiÎn odaia de mătase, unde sufletul pluteștePeste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi… Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoarăRănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,O culoare strângi în suflet, când seContinuă lectura „Daniela Konovală”

Camelia Boț

Crepuscul~Camelia Boț~ Când stelelese vor topi sub pleoape,prin cenușa lorva umbla șarpele lumii,ispită egalăpentru sfântși pentru decăzut,până când, Te vei rupe de sufletfiindcă nu ești în rostul tău,departe, printre străini,fără dreptate,cu teama de-a nu fipărăsită de lumină,de iubire…Vei îmbătrâni împreunăcu ispitirea ta,fugind de ghearele morțiicare-ți dă târcoale;atunci, doar atunci vei înțelege,vei simți înserarea melancolicădin clipaContinuă lectura „Camelia Boț”

Felicia Percec

Luceafăr blând Când înserarea-și întinde vălul cenușiu pe-alei,Un Luceafăr blând coboară printre florile de tei,Cu lumină le-nfășoară și le leagănă ușor,Risipind parfumul dulce strâns în potire de dor. Cu pași molcomi se îndreaptă către lacul cel albastru,Unde nuferi galbeni dorm privegheați de mândrul astru.Tresar frunzele în codru de sclipirea-i arzătoare,Revărsată peste ele din raza-i nemuritoare.Continuă lectura „Felicia Percec”