Furtună pe mare
Un marinar pe-o navă în derivă
Privește către ceru-ntunecat,
Fără de soartă și de perspectivă
Se roagă să ajungă pe uscat.
În jur e doar furtună și urgie
Și valuri ce ajung până la cer,
Îl duce gândul către veșnicie,
I-s ochii-n lacrimi, biet corăbier.
Stihia urlă, vântul strașnic geme,
Fulgere cad, totul pare pierdut,
Îngână rugăciuni, dar și blesteme,
Ar vrea să strige, glasul îi e mut.
Ca prin minune vântul încetează,
Norii dispar, se risipesc în zări,
Un soare blând marea o luminează,
Pe un altar mai ard trei lumânări
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 