Arhive etichetă:Poezie

Renaștere Din simţuri şi cu simţuri trec prin clipe.Nu am răgaz să stau şi să alegcu şi-n ce scop au prins să se-nfiriperisipele ce-au fost cândva întreg. Mă-ndrept spre un alt ţel. Plin de speranţepăşesc pe drumul care-a prins conturîn cele mai frumoase cutezanţecare-ar dori să redevin azur. Nu mai mă tem de nicio rătăciredeContinuă lectura „Anatol Covalli”

Scara viețiiAutor Ioan Avram Scara urcă și coboară sprijinită-n ram de stea,Ai urcat și tu cândva , prin hățișuri și coline,Însă timpul care trece prăvălindu-se pe eaDuce-n fiecare clipă câte-o fărâmă din tine. Picură secunde moi și prin vene, își fac loc,Scormonind a vieții cale cu valuri învolburate,Privești azi o zi de taină, îmbrăcată-n busuioc,CeContinuă lectura „Ioan Avram”

ComoarăAm încercat cu patimă fierbinteSă fiu părtașul celor nevăzuți,Să-mpart iubind mireasma celor sfinteLa cei neînsemnați necunoscuți… Nu mi-am dorit iubiri înșelătoareDin lumea celor mulți și inutili,Doar ochii mei orbiți de-atâta soareAu strâns lumină lângă cei umili! N-am căutat ascunsa aventură,Felia mea din fructul interzis…Ci doar în existența mea obscurăSă pot trăi din plin ce mi-aContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Micul vagabondAutor Gina Munteanu21.11.2020Repostare Cu ochii speriați de viațăApare câte-un vagabond pe stradă,Șăgalnic cu privirea-i hoațăVreun colț de pâine ca să vadă. L-a părăsit norocul de demultCând i-au plecat spre cer părinții.De-atunci cu sufletu-n tumultCere-ajutorul la toți sfinții. Copil fiind fără copilărieA cunoscut doar străzi ostile,Traiul precar avea să-i fieZălog pe lacrimi inutile. Pe drumuriContinuă lectura „Gina Nicoleta Munteanu”

ZIUA DE AZI… SĂ NU FIE MÂINE.Camelia Stefan Vine o zi când ruga noastrăSe va auzi din ceas în ceas,Când de atâta rugă-n sihastrăRămâne doar crucea, noi fără glas. Mătănii vom face, căzând din picioare,Vom implora TATĂL cel SFÂNT.Vom alerga în amiaza marePeste cadavre cu tălpi sângerând. O candelă aprinsă vom ține în cuiVeghea-vom, săContinuă lectura „Ștefan Camelia”

PRIMĂVERI REBELE de Marian Florentin Ursu * Cât îmi lipseşti acum în prag de despărţire,Iubita mea cu umeri albi şi ochii goi !Ieri mai umpleam prăpăstii cu o amintire,Singurătatea cu câmpiile de flori Te dăruiai intens în primăveri rebeleŞi te iubeam acut, imens şi abisal,Tristeţea ta ceda fatal tristeţii meleŞi mă strigai timid din turnulContinuă lectura „Marin Florentin Ursu”

E TÂRZIU E târzie clipa, e târziu și gândul.Dimineți pierdute își așteaptă rândulSă se nască iarăși, să fie trăite,Pentru veșnicie, sau câteva clipe. E târzie viața, uite-o cum se duce!Merge înainte, tot cărând o cruce.Caută un loc, caută un mal,Mai are de mers până la final. E târzie ora, veacul e târziu.Merg tot înainte, darContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Un puzzle cu nostalgii și fluturi clipește-n silabe de mărmirarea despletită din umărul oglinzii,un gest de albastru decojitsub bolți de bufnițe visătoare,aceeași dimineață sau alt rimelpentru jobenul agățat de ghilimelesub tălpile lumii ceruri ninserespiră sincopat un textdespre sărutul grăbit dintr-un ghioc de mugurvirgule din geometria primăverii*în colțul sticlos dintre păianjeni și steledealul scrie oval unicornulContinuă lectura „Beatrice Alfred”

În franjuri de smarald…autor: Daniela Konovală Te iert de toate ce-au rămas străine,De timpul rupt în franjuri de smarald,Cuvinte sigilate în aldineCoboară noaptea-n fluturi de brocart. Se-ntinde pâcla nopții peste case,Culorile se sting în abur dens,Iubirea vine treierând mătaseSub umbra Lunii în șoptiri de vers. Dispar secunde-n curgerii de uimireClepsidra-și uită firul de nisip,Te iertContinuă lectura „Daniela Konovală”