Arhive etichetă:Poezie

Cartea vieţii Din oceanul de-ncercãriDin trãiri şi din imagini,Vor rãmâne însemnãriAdunate-n mii de pagini. Iar din zâmbete-aşezatePeste lacrimile scurse,Capitole terminateDin clipe ce sunt apuse. Fapte, replici şi suspine,Amintiri frumoase, triste,De-a fost rãu sau de-a fost bine,Nu au cum sã nu existe. Şi momente de rãscruceCare ne-au marcat în timpuri,Multe vin, viaţa se duce,Anotimp peste-anotimpuri. EsteContinuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”

Doamne, iar vine CrăciunulAutor: Andreea Văduva Doamne, iar vine Crăciunul,Iarăși singură voi fi,Copilașii mei; niciunul,Acasă nu vor veni… Le-am spus că-i aștept acasă,Bradul să-l imbodobim,Mi-au răspuns cu voce joasă:„- Mamă dragă, nu venim! Știi cât costă un bilet,De avion, până la tine?Îți trimitem un pachet,Și niște bănuți, e bine? La anul promitem, mamă,Că ne vomContinuă lectura „Andreea Văduva”

Ultimatum– Mira Minu- La noapte,îți voi strălumina tot trupul,in căutare de arbori visați…dezvelind,cu o misterioasă necuviință,inima, de mugurii întârziați! Vom semănao ploaie de măiestrii între noi,de la mângâieri avem semne!Amintindu-ne,vom întemeia o lume de nou,eliberați de prevestiri solemne! Albastrulne-a invadat verdele abia trezit!galbenul ne e rezonabil de lin …De prospețime,ne îndreptăm spre altă nemurire,transfigurând unContinuă lectura „Mira Miru”

Adorm cu grijă… Adorm cu grijă și teamă uneoriSă nu strivesc din vise, și firele de zoriSunt pline de lumină, dar fragede cum sunt,Tot zăbovesc o clipă, pe chipul meu cărunt. O clipă, o secundă, o oră sau un anSe-adună întreg raiul, pe somnu-mi de smarald,Privesc liniștea nopții, curgându-mi mir pe geneȘi poposesc pe frunte-miContinuă lectura „Petronela Mocanu”

Am aprins lumini de cuvinte…(autor Vasile Bele) Te-am sunat să vorbimdespre speranțe și căutăriera ora de dus-întorscând stelele își culeg amintiriși anotimpurile cern așteptăriiar tăcerea din noise împletea în seninul albastru nu mi-a răspuns decât lunacare își torcea clipa de mâineprintre picuri de cerneală… Se naște lumină și cuvântdin răsăritul unui sărut de rouădin asfințitContinuă lectura „Vasile Bele”

Sărutul tău sub clar de lună(rondel) Am sărutat sub clar de lună,Două petale de trandafirȘi-n calde adieri de zefirSărutul tău este-o arvună! Ochii tăi albaștri de safir,Mă mângâie și mă alină,Am sărutat sub clar de lunăDouă petale de trandafir. Ai buze dulci, ca de căpșună,Sărutul tău, mă duce-n delir!Dragoste…dragoste nebună!Cât te iubesc și cât teContinuă lectura „Alexandru Peteleu”

La Mulți Ani, iubită țară! E-o țară-n astă lume ce n-are asemănare,Frumoasă ca o zână venind din veșnicie,Doina îi este cântul înălțat peste zareȘi poartă-un mândru nume, e scumpa Românie! Acolo-mi este glia cu holdele mănoase,Ce-și scaldă bogăția sub soarele ceresc,Unde flăcăi și fete cu trupuri mlădioase,Se leagănă în hore, pe plaiul strămoșesc. Un dorContinuă lectura „Felicia Percec”

Ca să pot atinge cerul(din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Ca să pot atinge cerul, măcar și pentru o clipă,Am plecat pe drumul vieții, văduvită de-o aripă.Chiar dacă-mi era aripa lângă umăr sângerândă,Și-o simțeam trudind în zboru-mi, palidă si tremurândă, Am văzut la un alt suflet pe aripa lui o rană.Și am smuls făra săContinuă lectura „Maria Poiană”

Lumea de Petre Poștașu’ E-o vorbă care nu se scrie:În lumea care dă din coate,Nu-i loc pentru cel care știe,E loc pentru cel care poate! Nu-s bani destui pentru cel careÎși arde fruntea-n vatra pâinii,Cu prisosință însă-i areCel ce sărută dosul mâinii! Dar mâna, fruntea de-o cuprinde,N-o caută cât e de lată!Ea vrea să știeContinuă lectura „Petre Vătuiu”

Obscuritate Dacă-aș ști cine sunt,aș afla cine esti-soare prins în trup fără mâiniîngropat de dor în pământ.Așteptări în zadaralte vremuri ce-ai arspeste mâinile-mi viiînvățate-n zorisă se-nalțe spre cer.Câte lumi încălzeștisub pupilă mereucând împarțijumătăți de tăceri între noi? Tu te prinzi de pământși te-aprinzi din dorințieu te-adun din plecăriși te nasc mai rotundazi mai mult decâtContinuă lectura „Mihaela Vaida”