Arhive etichetă:Poezie

Simplă certitudine– Mira Minu- Cum știi că fericirea dă-n mugur, e aproape,Cum simți că harfa lunii îți cântă de sub pleoape,Nisipul perindării se-ntoarce-n mătci de sineIar arca minunării te poartă-n mări de bine? Cum fulgerul măsurii nu îți mai stă în caleIar seva lumii urcă, în loc să curgă-n vale,Picioare de zei tineri colindă prinContinuă lectura „Mira Minu”

ADORAȚIE Cu genunchii goi prin spini, urc la tine, poezie,Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid. Prin furtuni, poeții zboară către sânu-ți morganatic,Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,Toți, pe cerul tău, visează că vor fi noii luceferi,Vor, cu leagănulContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Stăteam pe un vulcanAutor Gia Munteanu3.03.2023 Am respirat un visCrezând că e de-ajunsAtins-am ParadisDar fără un răspuns.. La stele m-am urcatȘi-n palme eu le-am prinsChiar luna-am ferecat,De lume m-am desprins.. M-am contopit cu iarbăȘi am crescut odată,Aveam privirea oarbăDe tine inundată.. Copacii i-am îmbrățișatGândindu-mă la tine,Cu ramurile m-am jucatUitând de tot de mine.. Am șuieratContinuă lectura „Munteanu Gina Nicoleta”

PĂSĂRI ȘI ARBORI Marin RADA Mai trece-o primăvarăpeste noi,cu nesfârșite temerilungi, perene,parcă ne naștem iarășitriști și goi,icoane ceruite peste vreme, Parcă ne ducempustiiți pe drumuriși, rând pe rând,vin ploi să ne-mpresoare,eternitateae un zbor de fluturi,o pasăre se naște,alta moare, Și nu e doarun anotimp statornic,cum multe alte dorurine-mpresoarăcaii de spumă,risipiri celesteîn nesfârșite ploide primăvară… PoateContinuă lectura „Marin Rada”

ECLIPSĂ DE IUBIREDin lipsă de iubire nu se moareDoar se îmbătrânește-n mod subitȘi te cuprinde un fel de nepăsareDe nu știi de ești viu sau ai murit Și mergi prin viață tot cărând povaraÎn spate nu te uiti că n-ai curaj.Mai trece o dimineață, vine searaȘi anii goi se adună în bagaj. Din lipsă deContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Trăiri confuze Nu simtDurerea,Nici tristețea…Dar nici iubireNu mai simt.Privirea agățatăDe draperia trasă,Se scurg pe eaImagini…Trecute, viitoare,Închid tăcutăOchii.ZâmbescCu disperare.Încep cevaSă simt.Este durerea?Tristețea, sauIubirea?Sau.. Poate toateDe mult nu le separ.Cărarea luminată deFluturi alb-albastriSe zbat peDraperie cad,Mor…Apoi… ArarReînvie…Îi văd aieveaZborul lor eștiTu.Acum percepIubirea.Părul mi-atingiAlbastru,Cu aripi de fluturi,Cu cerul,Cu privirea…Confuză nu mai sunt!Sărutul tău e vals,Trăiesc și simtIubirea! Redactor:Continuă lectura „Loreta Din”

SÂMBURI DE DRUM Împrimăvărare Dezgheață-mă iubito,Dezgheață lumea astaÎn care visurile toateDemult au adormit. Să curgă apă vie,Să se reverse norii,Din ochii mei albaștriIubirea să învie . Să curgă lavă dorul,Să stingă tot fiorulCe-mi curge-acumPe pielea mea încinsă. Dezgheață-mă iubitoCu șoapte și săruturiAscunse pe sub gene.Hai, să pictăm poemePrin albe așternuturiCu lava de iubireCe curge-n călimări.Continuă lectura „Nely Vieru”

Buze văruite Poţi să fii iubire tămăduitoare,Sau fatalitate pradei ce se-mparte…Porţi în noaptea rece spada trădătoareSau repari cu sânge zidurile sparte… Nimeni nu te-ntrebă care-ţi este harul,Unde te vei duce, pe-unde ai trecut…Victima nu ştie cine e tâlharul,Eşti o-nchipuire în necunoscut… Viaţa-i rânduiala ce-o purtăm în spatePrin atâtea zdrenţe fără trebuinţă,Aşteptând să fie-n urmă aruncate…Le-amContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Pasărea în zbor Cerești comori stelele măsoară,aripi de zbor încătușate, răsăritul,un zâmbet tulburat de țipătulmănunchiului de păsări de lut,fragede, atingând orizontulalbastru, atât de nemărginit,seamănă cu o carte de povesti,marginea lumii se naste aici,copacii atârnă de vise, movnorul are o limuzină de vànt,dimineața crește, culorilevărsate au desenele pregătite,soarele sensibil se naște,lovind carapacea timpului, minune,orașul chipuri răpuneContinuă lectura „Luigi Stoicescu”

Epistolă de Mărțișor Iubite, fi-va iarăși primăvară,Dar azi parcă-am uitat să ne iubim,Lăsăm nedrept iubirea să ne doară,Doar pe cărări pierdute rătăcim. Nu mai putem, cu gingași ghiocei,Să dăruim surâsuri inocenteCi doar ne risipim fără temei,Zdrobiți de-nverșunate sentimente. Cât aș fi vrut, cu flori de liliacSă mă alini, apoi să-ți ceri iertare,Să mă privești cuContinuă lectura „Marilena Răghinaru”