Arhive etichetă:Poezie

VOI, POEȚII! Georgeta Radu Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină. Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubirestrânsă-n stihuri meșterite din miezContinuă lectura „Georgeta Radu”

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Mântuire prin rugăciune​Nu sunt demnă de Iubirea Ta!Tu m-ai spălat cu har și sânge,Deși sunt plină de păcate,Fierbinte rugă-n mine plânge!​Un bocet tragic din morminteSpre Tine, Doamne, se îndreaptă!Și morții care dorm în groapăZiua Învierii așteaptă!​Ni-i scris în carne și pe frunteSă fim ființe efemere,Căci moartea ne va stinge visul,În lume-s palide himere…​Sunt, Doamne, doarContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

T r a n s f i g u r a r e Ceva firesc s-a cuibărit în mineşi nu ştiu ce, dar simt definitivcum sufletul şi inima mi-o ţinela pieptul său şi nu mă simt captiv. Din clipa-n care a intrat sunt altul.Nu merg, ci zbor. Surâd în loc să plâng.Spre tinereţea mea amContinuă lectura „Anatol Covalli”

Oglinzi reverberantePande Ionut Un fluviu ce curgepe tărâmul gândului,când inima e o deltă de pace-așa mă simt,naiadă eșuată pe brațele mele trace!Mai am un nod,un singur nod într-un izvod,pentru un macedon,de s-ar mai naște!Pe plaja întinsă,un poet recunoașteo filă de trecut careîn istorii n-a mai încăput.Doar caii rămân seculari în păduri milenare.Bătrâne Timp, ți-e barbaContinuă lectura „Ionuț Pande”

IUBIRE CELESTĂLuna privește cu ochii de cadână,Cu gene plecate în vălul de spumă.Privirea-nstelată ascunde o taină,Din razele sale își face o haină. Nisipuri de aur îmbracă colineȘi vântul molatec aduce cu sine,Un cântec de flaut spunând o povesteCând Luna răsare deodată-n ferestre. Sub vălul suav ce-i acoperă fața,Luna visează chemând dimineața.Și-așteaptă iubitul pe cer săContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Furtună pe mare Un marinar pe-o navă în derivăPrivește către ceru-ntunecat,Fără de soartă și de perspectivăSe roagă să ajungă pe uscat. În jur e doar furtună și urgieȘi valuri ce ajung până la cer,Îl duce gândul către veșnicie,I-s ochii-n lacrimi, biet corăbier. Stihia urlă, vântul strașnic geme,Fulgere cad, totul pare pierdut,Îngână rugăciuni, dar și blesteme,ArContinuă lectura „Iancu Cătălin”

UN POEM NESCRIS Marin RADA Înfloresc caișii ,recitând poemedintr-o carte vechecu coperți de cer,înțeleși cu iarna,înfloresc devreme,gândurile negrede pe ramuri,pier…. Tu ești tot departeși-n adâncul zăriinorii se-nfiripă,rădăcini de ger,au rămas pe mugurilacrimi în risipă,păsări vin în șiruri,sufletul mi-l cer… Doar lumina caderenunțând, tăcere,rugul ei de flăcăriumblă parcă, nins,eu aștern cuvinte ,singura averee mereu aceeași:un poemContinuă lectura „Marin Rada”

PARACLIS Nu pot să mă ating de versul tău,De setea ta înaltă de repaos…Te poartă heruvimii peste hăuȘi din pronaos, La Cuvânt în naos. Te-a plăsmuit Luceafăr din genuniStăpânul când luci vederii noastreIcoana-ți făcătoare de minuniDe-a pururi ferecată între astre. Am fi orbit de nu te-am fi văzut,Am fi-nvățat ce-nseamnă a muriPierind vederii noastre de-mprumutCaContinuă lectura „Georgeta Rada”

Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”