Arhive etichetă:Poezie

Răsfoind poezii…2019 Iubiți femeia, n-o loviți!Autor: Andreea Văduva Iubiți femeia, n-o loviți,Cu palma, ori cuvântul,Căci la durerea ei, să știți,Se zguduie pământul. În suflet, palmele o ard,Din ce în ce mai tare,Ascunse, zi de zi, cu fard,Dar cât să poată, oare? Iar iartă și înghite-n sec,Când totul e fărâme,Sătulă, zice: „Gata, plec!”,Dar totuși, mai rămâne.Continuă lectura „Andreea Văduva”

Mai, superlativ Dezbrăcă-te de haina rece,Bea și un ceai, poate îți trece,Fii primăvară…sau refuzăSă mai apari așa ursuză! Vreau prin ferestre să-mi zâmbeascăLumina ce-mi părea firească,Teiul să-mi invadeze porii,Să-mprăștie degrabă norii! Ai îmbrăcat haine cerniteȘi dormi în colțul tău cuminte…Ca mâine, vara îți ia loculȘi tot n-a înflorit bobocul! Dă drumul harnicei albineSă evadeze dinContinuă lectura „Liliana Răcătău”

Înviere Am primit ciorchinul unui liliac,Creionat pe coala dimineții nude,Taina învierii dintr-un veac uitatOglindită-n chipul florilor plăpânde. Curg din cer sonate peste lutul brun,Îngerii luminii cetele-și adună,Trâmbițând culoare ceasului străbunCe-a răspuns iubirii prin a vieții strună. Pe cărări de lună, fără de cuvinteNumai liliacul cerne albe flori,Ca o mângâiere peste-a lumii frunteCe și-a dus povaraContinuă lectura „Daniela Konovală”

~Când ajungiSã lași în urmã~V. Ciobanu. Când ajungi sã lași în urmã,Tot ce’i toxic pentru tine,Sã culegi din floarea vieții,Doar nectarul de albine! Ai sã vezi cã al tãu suflet,Va fi iarã’și zâmbitor,Limpezit de gând și cuget,Precum apa, din izvor! Lasã ce’a fost rãu în urmã,Nepãsãri..jigniri..uitare!Sã’ți întinzi din suflet aripi,Cãci viața e trecãtoare! Nu uitaContinuă lectura „Valentin Ciobanu”

IERI, AZI, MÂINE Ce-a mai rămas din vechiul ieri?!Doar un parfum de amintire…Și, poate, aromate seri,Cu șoapte tandre de iubire. Din astazi, ce pot sa trăiesc?!Numai culoarea unei clipe…Anii în van se prăbușesc,Căci nu mai pot sa se-nfiripe. Dar mâine ,oare, ce va fi?!Grădina rodiei promise?!Sau sub un pin voi adormi,Sub ploaia orelor ucise… SuntContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Vindecarea cuvintelor (Puterea)de Florin Dediu Suceveanu Aveau ce nici chiar Zeii nu-nfulecau la masă,Fiindu-le puterea cîmpia cea mai grasă,Nu așteptau ofrande în moliciunea șeii,Călări pe cai de luptă, mai zei chiar decît Zeii. Cînd ești învins în luptă ori te supui ori mori,Dar și supus dobîndă pierdutelor comoriE viața ta, cruțată de-nvingători cu silă,Arareori putereaContinuă lectura „Florin Dediu Suceceanu”

Parfum de liliac O seară cu parfum de liliacÎn dulci nuanțe roz, violacee,Se cuibărește-n taină în cerdac…Glasuri de prunci răsună pe alee! Miresme renăscute din adâncuri,Ori adierea gândului fugar…Ne războim din orișice nimicuri,Iar liliacu-înfloare în zadar! Cu ochii închiși, respir copilăriaȘi simplitatea omului modest.Tresaltă-n suflet încă bucuria,Gustând din plin al primăverii gest! Cu mâinile întinseContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Sărutul primăverii Se cutremură pământulSub a morții talpă hâdă,I se îneacă legămîntulÎntr-o ploaie sângerândă. Rana-i curge-n ochi de ciute,Durerea-n urlet de lupi,Însă cine să-i asculteInima ascunsă-n stupi? Prea e însetat sărmanulȘi flămând și obosit,A uitat gustul iubiriiȘi demult n-a mai dormit. Roagă fratele lui vântulSă zboare departe-n departe-n zareCu măria sa CuvântulSă aducă alinare. ȘiContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

Liniște de perlă– Mira Minu- Seara vine-n grabă lină cu o aripă visând,Cu cealaltă bând nectarul florilor și fremătând…Vine fragedă ca steaua ce se-aprinde-n piept de zeu,Se-mpletește cu mirare și cu gust de curcubeu. N-ar mai vrea să se răstoarne spre zenitul încurcatÎntre ițe de comete, cerșind nopții dor visat…N-ar mai vrea, dar, doritoare de-alteContinuă lectura „Mira Minu”

ÎMI E ATÂT DE DOR….. Îmi e atât de dor,Mă arde dorul după tineȘi aș minți să spunCă mi-este bine…. Căci dorul arde…Și arde atât de tareÎncât acuma simtCum tot trupul mă doare. Îmi e atât de dor,Să te simt lângă mineSă te sărut, să-ți spunCă nu pot fără tine. Tu ești însă departeȘi simtContinuă lectura „Ștefan Sitaru”