Arhive etichetă:Poezie

POEZIE PENTRU CITIT CU OCHII SUFLETULUI. „BĂ, PROSTULE, TU ȘTII CINE E TATA”? După un fapt real petrecut azi! Noi, care am purtat cravate roșiiȘi teniși chinezeși, dar și ghiozdaneDe unșpe lei, făcute din cartoane,Azi am ajuns să ni se spună „moșii”! Noi care-o luam pe jos până la școală( Și nu era asfalt ci,Continuă lectura „Constantin Mosor”

Și iubirea doare…. Autor, Nela Boca Nu știam, cât doare, un dor…Nu știam, că-mi doresc aripi să zborSă ajung, la tine când noaptea se lasăPe suflet, pe gând, și pustiul m-apasă….Nu știam…cât poate să doarăJelanie adâncă de vioară-ntr-o searăNu știam…că nu-mi secase izvorulDe lacrimi amare ce-mi spală fiorul….De dor…nu se moare ușorDeși e haihui călătorTeContinuă lectura „Nela Boca”

Scrisoare de dincolo Mi-e frig, mi-e rece și mi-e greu!Mi-e dor de tot ce îmi era acasă,Mi-e dor de tot ce ieri era al meu,Mi-e dor de voi, de prispa de la casă. Mi-e frică aici, unde sunt singură, în noapte,Mi-e frică de atâta greutate ce-i pe mine,De aș putea să fug, o clipă doar,Continuă lectura „Simina Paun”

MIROASE TIMPUL…Florentina Savu Miroase timpul a durere,Miroase-a multă suferință,Mă doare mult a sa cădere,Mă doare orice umilință! Suspine cad pe-alei de visuriȘi lacrimi se scurg râuri-râuri,Nu-mi plac acele compromisuriCare ne pun viața în juguri!, Ne ștrangulează viclenia,Ajunsă la rang de valoare,Să-ngenuncheze România,S-aștearnă pe-al ei chip paloare! Un pod de flori îmi țes pe gânduri,Să trecContinuă lectura „Florentina Savu”

Iarna mea Noaptea țese ferigiîn spirale de lună,trec zăpezi prin somnul din umbre,gânduri în cercuri de iederăcuprind văzduhul de calcar,alunecă o mătanie albă în fuioare de tristeți.În lutul unui cuvânt ți-aud inima cum tace,cum rugina-n anotimp metalicadună-n atomi tot hăul înghețatși cum vântul în fum de ierburi uscatedestramă-n stalactită o pasăre de cenușă,iar trupul clipeiContinuă lectura „Alice Puiu”

Albul mușcă însingurat din iernile străzilor, pe-un pervaz noaptea unui gând murmură ploaia plumbuită-n hățișul de ore, doar vântul unei uitări mai lunecă, sfârșit de cerc între numere ninse, pereții tăcerii se destramă atomi răsucind ceruri și sentimente prin orașul în care străzile sunt doar semne de întrebare pe harta unei inimii ce-și caută numele.Continuă lectura „Alice Puiu”

Dor de tine… Hai, mamă, să mai stăm pe banca din grădină,Sub vișinu-nroșit și greu, de rodul lui,Din veșnicie, doar, o clipă să revină,În care mi-aș dori atâtea să îmi spui. Aș vrea să mă alinți din nou, ca altădată,Să îmi zâmbești cu drag, cum o făceai demult,Să mă mângâi, dorind, să nu fiu supărată,DuiosContinuă lectura „Gabriela Raucă”

Lumina vieții~Camelia Boț ~ M-aș rătăci prin fulgii de zăpadăAdunând în palme doar flori de gheață.Prin timp aș face iarăși escapadăSă te caut prin jur, pe tine viață. M-aș îmbrăca într-o rochie albăCa să-ti fiu veșnic iubită mireasă,Aș purta stele ca o eternă salbă,În nopțile reci cu lună crăiasă. Privesc cerul, precum întâia oarăRugăciuni înalțContinuă lectura „Camelia Boț”

Melancolie… Se șterg trăirile de sărbătoare,Iar strălucirea lor se pierde-n timpȘi când, pe rând, alunecă-n uitare,Iarna rămâne doar un anotimp… Se simte iar răceala de afară,Din norii cenușii fulgii se cern,Apoi, fără vreun țel, încet, coboarăȘi peste gheața veche se aștern. Din vraja albă și-a ei strălucireA mai rămas troianul ce-a crescutÎn straturi reci, lipsiteContinuă lectura „Gabriela Raucă”

Culorile La poarta sufletului meuSe-nșiră perle de culoare,În viață au răzbit cu greu,Șoptindu-mi că sunt amatoare. Eu le-am primit ca pe un darȘi m-am îndrăgostit de ele,Când viața a jucat murdarMi-au fost blând leagăn de nuiele. Culorile au zămislitO altă lume, mai umană,La sânul lor m-am odihnit,Mi-au fost plăcere, dar și hrană. Azi nu le-așContinuă lectura „Răcătău Liliana”