ULTIMA POVESTE Tremură înfiorată geana nopții peste toate,Tu prin gânduri mă tot cauți, ca pe-un giuvaer pierdutȘi îți spui că m-ai iubit peste poate, peste poate!Pui o lacrimă pecete peste tot ce a durut. Răsfoind prin amintire, ca printr-un album mai vechi,Tot tresari, c-un zâmbet trist și mă chemi șoptit pe nume,Parcă-ai vrea să strângiContinuă lectura „Flori Cristea”
Arhive etichetă:Poezie
Marin Rada
SISIF Încă o dată,ploaia netezind amintirile,nu îmi doresc decât să adormși tăcerea să își imaginezecă devenim păsări ,încă necunoscute,suntem primii nebuniai erei primordialeși strângem până la disperarecuvintele eliberate din lanțuri,le ascundem zdrențeleîmbibate de sânge,cioplim deopotrivă ,lemnul și piatrași eliberăm din peșterigândurile devenite miresmeși fluturi . Neputința de a deslușiaceastă singurătate,trece de pe un umăr,pe altul,caContinuă lectura „Marin Rada”
Mira Minu
Năzuinţă M-am întâlnit cu un surâs…El tocmai înflorise din uimire,era atâta început în elşi nu se năpusteaspre devenire.M-am liniştit şi euîntr-o secundă mică,mică de tot,ca o comoarădusă de-o furnică,într-un firesc, fără efort. Dar știi cum e?Ca o impresie purăşi spontană,că ne călimnu doar murind,dintr-o povestespusă de-o bunică,înţelepciuni duioase făurind!Am ascultat cu ochiilimpeziți de-un soare nou,deContinuă lectura „Mira Minu”
Ioan Avram
Rugi spre-naltul cer Un vuiet se aude pe cerul de cărbune,Cad sute de săgeți, în ropote , pe strune,Lumea-i de valuri plină iar noi privim spre SfântulCăci trăsnete aprinse înconjură pământul. Din infinit se-așteaptă doar zile însorite,Dar totul se strecoară prin ochii unor site,Se cern păcate și minuni promise în deșert,Se flutură minciuna ca pe unContinuă lectura „Ioan Avram”
Nicoleta Lupu
Arzând Se scutură toți macii-n jarul verii,Albastru-ncețoșat pe cer se-arată,Și luna-i tot mai tristă-n pragul serii,Când lumea spre pierzanie se îndreaptă… Un zvâc de zare-albastră însoțeșteTriod de rugăciuni înălțătoare,Făcându-i loc prin câmpul ce-nfloreșteCând macii, aplecați, mai ard sub soare. Rapsozi ai noptii, îngerii căzuțiDe-a macilor neostoită jale,În stihuri viersuiesc, de știi s-asculți,Când luna se-oglindește prinContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Sofia Roșca
În ochii mei Eu azi mă simt ca între cer și pământ,Și-n amurgul vieții mă simt pierdut…Fiindcă, fără tine, inima nu mai poate,Și nu mai înțelege semnele vieții toate… De ce oare căldura mâinilor tale moiȘi chipul tău gingaș sunt acum între noi?Despre noaptea aceea adâncă, de cândva,Îmi voi aminti, probabil, toată viața mea… Întoarce-miContinuă lectura „Sofia Roșca”
Daniela Konovală
În oglindiri de viață Azi au cântat cocoșii-a treia oară,Tu ai venit doar să mă vezi cum tac…Cum lacrima îmi țes într-o năframăȘi-n pumni adun speranțe de bumbac,Cum încrustez lumina-n rama ușiiAșa, ca pe-o crenguță de FloriiȘi-mi fac icoană din frânturi de-odăjdiiDansând cu luna-n orele târzii. E sărbătoare, cucii-mi dorm în tindă,În armonia cetei deContinuă lectura „Daniela Konovală”
Ica Gărgălie
TĂCERE E-o tăcere de plumb și alerg printre cruciCând zig-zaguri de foc taie norii de tuciCade-un trăsnet din hău pe tăceri de mormântȘi-mi induce fiori…. Cum o fi sub pământ?! E furtună și vânt, se rup frunze și crengiE potop și ei tac poate secole-ntregiLumânări ce s-au stins prea devreme… Mi-e frig!E-o tăcere de plumb,Continuă lectura „Ica Gărgălie”
Camelia Corina Boț
Răni ce încă dor Îmi cos rănile carestau înșirate pepânza visurilornzeîmpliniteși din cearalacrimilor fierbinți…(de ochii tăi nevăzuți)modelez rând pe rândclipele risipitecare stau muteîn colțul sufletului ciuruitde doruri care încă dor. Număr cusăturile adânciși-n suflet aud un suspince susură numele tău,trag de-un fir de ațăși parcă suspinuldevine mai profund,mă-ntreb: câte firetrebuie să punca sufletul să uite deContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Daniela Topîrceanu
Muzele poeziei Cine sunteți voi surate,steluțe îndepărtatece-mi șoptiți zi de zi versuristrofe pline de-nțelesuri? Cine sunteți zânișoarefrumușele cu-aripioare,ce-mi soptiți încetișorversuri pline de amor Cuvinte în fapt de seară,versuri ce mi se strecoarădin cerul îndepărtat,în mentalul luminat? Suntem fire de luminăînșirate pe-o sulfină,suntem razele de soareluminând a ta cărare… Suntem boabele de rouăcând lumina tainic plouăpesteContinuă lectura „Daniela Topîrceanu”
