Arhive etichetă:Poezie

În litere aldine Nu-ți cer nimic,   Doar dragostea mi-o toarnă  Într-un potir de gând amețitor, Merinde caldă să o am în iarnă  Când troienite drumurile dorm. Când n-am să pot aripa să-mi mai scutur De promoroaca anilor albiți Iubirea ta să îmi înalțe duhul Pe scări de rai cu îngeri fericiți. În vise dragi vomContinuă lectura „Daniela Konovală”

Doi nori       Motto; ne-am fost o clipă, dar vom arde veșnic. Noi, nu am fost și nici vom fi vreodată, mai mult de-un vis, mai mult de o speranță, doi nori ce s-au atins pe cer, o dată, plecați apoi, tăcuți ca roua-n dimineață.  Un dor născut în umbra-ndepărtată, un pas pierdutContinuă lectura „Ana Aurelia Pîntea”

TAINE ȘI SEMNE Țesea măicuța la lumina lunii,Că ziua timpul său era de pâine,De pruncii ei, de-nvățătura bunii,De rostul și de pravila de mâine. Țesea peșchir de borangic și pânzăCa pânza de păianjen, din luminăPână când ziua, roaiba nopții mânzăRupea priponul nopții în grădină. Cususe mama stele pârguiteCa în livada ei cu mere roșii,Pusese-n eleContinuă lectura „Georgeta Rada”

VARA Cupola de foc aprinde pământul,Ard macii prin lanuri în ton rubiniu,E arșița -n toi, n-adie nici vântulȘi-o Fata Morgana, miraj străveziu,Se zbate prin aer s-atingă zenitul… Iar holdele-n câmp ascund o comoarăÎn spice de aur cu bobul bogat,Un vis împlinit…și-n valțuri la moarăPe drumul făinii e aur curatSfințit de țărani în ruga de seară…Continuă lectura „Ica Gărgălie”

Naufragiați într-o lentilă recurentă un ceva ca un semn fluid o lentoare tandră dintr-un trandafir neghicit obiecte scriu rotund o cameră fără uși număr praguri și argumente pentru licorna ucișă luni sau într-un fișier despre retina întâmplării suntem absențe dintr-un peisaj fractalic dar mirosul sticlos din litera ierbii borurile unei silabe prin ploaia de mierleContinuă lectura „Alfred Beatrice”

CA DRAGOSTEA SĂ RESPIRE Ce vârstă ne-a ales destinul, fiecăruia în lume,Nimeni dintre noi ce-o să fie până la sfârșit nu știe…Nimeni nu poate fi stăpân pe timp sau pe viitor,De aceea, fiecare zi e ca un dar de la Mântuitor! Să ne dea Domnul înțelepciune cât trăim,Și să ne întărească în credință, chiar cândContinuă lectura „Roșca Sofia”

PURTÂND PE DOS ARAMA Logodinde, vorbele-și poartă arama pe dos,mână surle vremilor secându-le fântâna,scrie mieilor zăpezi, spurcând verii cerneala,fură toamna din gutui și iernii, sărumâna. Imploră vântului culori și ceței buchetulcând preadulcele din visuri își dă foc glasului.De-ți scot luminii pui cloștile de întuneric,nu-ntreba de unde vin Nimeni și Alnimănui… Când din implant zorii și-mplorăContinuă lectura „Rony Codreanu”

Tu să mă ierți Sunt oameni destinați singurătății,care nu pot, nicicum, trăi in grup.Precum se frânge ziua-n fața nopții,creează legături, si-apoi, le rup. Sunt cei care nu știu trăi în doi,deși, și ei iubesc și le e dor…Încearcă, pentru-o vreme, și apoi,se-ascund, din nou, în carapacea lor. Te las acum, și îți doresc drum bun,tuContinuă lectura „Silvia Popa”

Divoratrice di luce Guardo intorno, il deserto si apre. Mi avvolge la sua solitudine. Divento cieca, sorda. In me il desiderio di posare su una duna di sabbia la mia anima, e di affidarne la custodia alla divoratrice di luce. Ttaducere: Devoratoare de lumină Privesc în jur, desertul se deschide. Mă învăluie singurătatea ei. DevinContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Zăpadă Copilul nu se mai temede  întunericacum când pervazule plin de zăpadă,ba chiar își aminteștede ziua în careîși făcea loc, cu creta,prin covorul de frunzesau de ziua în carealerga prin parcîntrecând toți bătrănii  cu toiegece savurau iar primii pași.Mâine va scutura Omulde zăpadă,deoarece oamenii mariau  nevoie, din când în când, nu-i așa ?să fie scuturați deContinuă lectura „Monica David”