Arhive etichetă:Poezie

Rugă În câte-o zi mi-e sete. În altă zi, mi-e frig.În alta mi-e prea jale și teamă să Te strig.Pierdut în gerul iernii, ce bântuie prin noi,Te căutăm atuncea, când ne simțim prea goi. În câte-o zi mă doare. În altă zi mi-e dor.În alta mi-e prea jale și teamă c-am să morȘi n-oi fiContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Trepte O nouă zi, o nouă provocareNe-mbrăcăm cu etichete negreșitE loc bugăt pentru prea mulți sub soareMai săraci cu duhul cei ce n-au greșit Și geaba năziuești printre morminteSă-ți recunoști greșeala e o artăCând veșnicia o să țină minteUra ține morțiș să ne despartă Plecarea e din plin, justificatăVezi? Durerea este semnul cel divinVa fiContinuă lectura „Bologa Nicolae”

NOAPTEA ÎNVIERII Luna pâlpâie, fumegând, între vetre de nori,Noaptea se întinde ca o pânză de doliu,Numai eu veghez, tresărind uneori,Când m-acoperă zdrențuitu-i lințoliu. Noaptea, pictor nebun, risipește cărbune,Parcă bolborosește un descântec-blestem,Peste sufletul meu din cenușa ei pune,Nu mă tem! strig în mine. Nu mă tem, nu mă tem! Și de ce m-aș teme, dacă TuContinuă lectura „Flori Cristea”

CONTOPIRE În clipa în care din rai a căzut,Pământeanul un singur vis a avut:Să călătorească până la stele,Să fie lumină pură ca ele. Scrâșnind din dinți, voința-și încordează,Spre alte lumi zborul și-l proiectează,În ochi scânteietori gânduri adună” Și se-agăță de fulgere c-o mână.” Spațiu și timp în mintea lui curbează ,Furtuni dezlănțuind, dar nu cedează,AmețitorContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Drumul către tine De nu mi-ai fi, m-aș duce dragul meu,Să fug de tot ce-i rău și să te chem,Să uit de lume, să nu știu ce-i greu,Să fim doar noi, cu cerul drept totem. Să-mi bată vântul părul rătăcit,Să-mi mângâie obrazul cald în soare,Eu să-ți fiu gândul cel mai fericitȘi tu să-mi fii tăcereaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Mi-e dor, Nichita! Chemarea ta prin neguri parcă vine,Ca un ecou ne strigă să fim doi…Aş vrea să pot zbura până la tine,Atâtea veacuri plouă între noi! Cu trambulina ai sărit în moarte,Mare fisură ai lăsat în timpŞi ai mutat secundele în carte,Să-mi fie dor în orice anotimp! Atât de fericit îți era versul,Că lumeaContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Semne Nu mai am pădure, nu mai am nici dor,S-a uscat și gândul, se topesc elanuri,Nu mai urlă lupii, nu mai pot să zbor,Pașii stau grămadă-n seceriș de lanuri. Cât e lacom cerul, doar cocorii știu,Ochiul risipește, în povești, tristețe,Lumea-i o covată, eu- doar un pustiuȘi se cern cuvinte și se schimbă fețe. Ornicul aleargă,Continuă lectura „Ionuț Pande”

Secundele abia mă știu Mai port doar amintiri prin ceațăSecundele abia mă știuSunt un poet din altă viațăCe-și duce numele pustiu.Deși nu vreau să se termineȘi rate dau pe nopți târziiGropari își fac de cap prin mineTot ucigându-mi fantezii. Îmi bat la ușa ruginităDoar sărutări din veacuri reciMai am un gând mocnit la plităDin vremeaContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Sărutul țărânei N-am umbră peste ploaia ta,Mă clătină un dor de ducă.Sunt multe peste ce-aș putea,Chiar peste greul ce mă urcă. N-am praful din tărâna ta,Al meu se scurge de pe stele…O limbă nouă aș cântaCu îngeri, lumi și paralele. N-am locul meu în lumea ta,Această Terra e prea mică…Dar dacă-n astre m-aș muta,Mă tareContinuă lectura „Cristina Pasca(riu)”

Explicație Eu nu scriu pentru diplome și gloriiși nici nu vreau aplauze și ovațiiNu vreau să năucesc printre istoriiși nici să buimăcesc în aberații Scriu doar când am o rană sângerandăÎmpuroiată de noroi și de mizeriiCând în genunchi ființa mea plăpândărefuză să iubească gunoierii Când văd schelete de copii plângândîn îmbuibarea noastră generalăCând văd luminaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”