Dorina Omotă

E prea târziu La ieri, de ce să mai gândesc ?Când azi sunt spin înțepător,Și-n labirintul cel grotesc,Văd doar minute care dor. Uitând că la începuturi,Aveam aripi de iubire,Iar în suflet mii de fluturi,Se trezeau din adormire Dar le-am frânt la toți avântul,Și-am fugit de ei afară,Eurus mi-aduse vântulIar eu am ajuns o fiară AmintirileContinuă lectura „Dorina Omotă”

Dorel Rotariu

Anotimpul învierii Tu din ultima-Ți suflareGiulgiu alb lași prin cireși,Pui staminelor izvoareȘi gherghef de nectar țeși. Scrii albinelor cu soareDrumul spre polen subtil,Cum s-alinte cu candoareTot delirul din pistil. Și în meri rodind ispiteSângerii cămăși apeși,Plâng albinele uimiteAi iertării psalmi, aleși. Sevele prin fir de iarbăAnunță imperii verzi,Tu-n bujori și maci stând salbă,Picături de sângeContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Diaconu Liviu Aurel

E bine lângă Tine Doamne E bine lângă Tine Doamne,acolo este cerul meu,Lângă cascadele-Ţi de-odihnă ,când pasul strâmt îmi este greu,E bine lângă viaţă sfântă,e şi mai bine cu cei sfinţi,E bine să ne iei de mână,să fim copiii Tăi , cuminţi. E bine lână apă vie,sorbim pahar de nemurire,E bine lângă veşnicie,acolo-i dulce tresărire.EContinuă lectura „Diaconu Liviu Aurel”

Julia Dragomir

Joc paşii goi ai iertăriistrăbat în lung şi-n lat pământulpredispuşi la rănirecu talpa desculțăcalcă pe pietrele colțuroaseşi spinii ascuțiți ai umililințeiîn drumul lor spre luminăfāră cale de întoarcereodată ce lumina a pătruns în sufletul tăunu te mai poți ascundedupă faldurile îmbâxite ale întunericuluide dinaintea trezirii cel mai greu lucrupe care-l vei avea de făcutnu esteContinuă lectura „Julia Dragomir”

Cristian Gabriel Vulpoiu

Lanțuri De sub țărână până de sub ceruri,Să împletim un rai din lanțurile frânteSă răsară Sioanele și proslăvite cleruriȘi lumina din nou în noi să cânte. Izvoarele să curgă -n dar sânge și apă,Iar lanțurile să transceadă -n îngeriVreau să văd munți privind spre ei cum crapăȘi inimi ce se mistuie adânc până la sânge.Continuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”

Paul Andrei Rîpă

Olivo potato Tutti gli anni ti vanno a trucidare,e tu, piangi silenzioso,mille volte hai taciuto il tuo doloreper renderti la vita migliore… Sempre tenace,armato con una volontà di ferrotramandando i tuoi fruttialle generazioni a venire,rimani impassibile davanti alla malvagitàdel uomo… Sarò come te!Non mi arrendero mai,mi alzerò ogni giornodalle sofferenze,guardando il cielo. Ciò che èContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Ioan Avram

Contraste Un câmp sălbatic, câmp gingaș de flori,E lumea asta, susur de izvoare,Născând speranțe, vise și culori,Un curcubeu măreț în larga zare. Se văd valsând în raze primeniteFeerice mulțimi de fluturi visători,Dar și furtuni și file încremenite,Cu neguri vechi și monștri prădători. Un rai e pe pământ și iadul e alături,Nu poți să știi ceContinuă lectura „Ioan Avram”

Camelia Corina Boț

Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Nicoleta Lupu

Înserarea S-a lepădat apusul de zaua crucii mele,Tânguindu-se cu o putere bărbătească,Când sub albastrul serii, mă scaldă-n praf de stele,Cântându-i nopții-n strună, strânsoarea să-mi slăbească…Un cânt al nemuririi din negrul de țărână,Trecând în neființă sfioasele simțiri,În trupul fără apă e-o scorbură bătrână,Și-or trece călăreții spre marele iubiri…În taina sumbră a nopții e liniște deplină,Se maiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Alexandru Popa

Legenda salciei plângătoare Șade tristă plângătoareSalcia cu creanga-n apă…Ce tristeți o-apasă oare ?De ce creanga și-o apleacă ? Ochii-i adânciți în valuri,Lacrima-i în apă curge,Oare ce-așteaptă pe maluriDe stă singură și plânge !? Fost copac cu creanga dreaptăCe creștea în sus, spre stele,Nu știa ce îl așteaptă,Pentru câteva nuiele. Păcătoșii stăpâniriiI-au rupt crengi, ca să-lContinuă lectura „Alexandru Popa”