Arhive etichetă:Poezie

NEAMUL ROMÂNESC NU MOARE! Când or plânge-n cer poeții pentru Neamul RomânescRadu Gyr și Eminescu iarǎși slova-şi pregătescDar acuma versul lor va fi literǎ ce ardeVa fi imnul deșteptării, imn de dincolo de moarte! Și în fiecare slovă care picură-nspre noiE o lacrimă desprinsă dintr-o geană de eroiToată lacrima căzută într-un rai de trandafiriE totContinuă lectura „Eliana Popa”

Atunci l-am renegat pe Dumnezeu La un obor de interzise,Am zăbovit mult prea mult timp,Și-am cumpărat doar compromiseFiind mereu în contratimp. Printre frustrări lacrimogene,Speranțe-am aruncat în vânt,Ca-n voaluri gri de fumigene,Să se prefacă orice cânt. Nu, nu știam ce-i fericireaȘi-mi era greu, atât de greuCând mă strivea dezamăgireaCu pietre reci de minereu. Care creșteau, creșteauContinuă lectura „Dorina Omotă”

Anotimpuri(joacă vivaldiană) Vino iubito să te-nvăț zăpeziDin iernile iubirilor postumeCa un sărut în care nu mai creziȘi să srigăm plecările pe nume Vino iubito să te pierd prin fluturiCând dumnezeii dorm în acoladeCă-i timpul de tristețe să te scuturiȘi primăvara peste tine cade Apoi visând atingerile goaleSă fluturăm batiste într-o garăCă este timpul nopților carnaleVinoContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Cine de taine Ninge cu doruri în cântecul lebedei-floare,Nori de pudoare alunecă grabnic pe boltă,Mira e-n voltă, trosnește sub talpă o mare;Câtă culoare în toamna din anul-recoltă! Sunt și manguste, și flori de coral, și angoase,Gerul din oase călește un sânge de glie,Luna învie în geamul cu aripi întoarse,Ornice arse revendică timpul- făclie. Iată, înContinuă lectura „Ionuț Pande”

Tablou de primăvară Se primeneşte Primăvara, fată mare,Cu poale verzi de ierburi de mătase,Își împletește cozile ei groase,Din ramurile sălciei pletoaseȘi pleacă-așa, desculță, pe cărare. Pe umeri albi de floare de cireş,Ea duce-n cobiliță apă nouă,Pe gene-i strălucește bob de rouăȘi cântă veselă cântare nouă,Dar Vântu-i dă ocol într-un iureş. Îi saltă poala, dezvelind genunchiiDeContinuă lectura „Flori Cristea”

Primăvară plângând De-o aripă de vânt,spînzură, noaptea,țipătul cocorilor,întorși din exil… La subsuoara iernii,cea mai nebunădintre babeașează trotil… În margini de crâng,peste hotare,focuri dansând,alungă stihii… Prin grădini, din pământ,alungând îndoielivestitorul umil,răsare timid… Pe alei de argint,primăvara pășeșteplângând…     Redactor: Cristina Pasca Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

Cuvânt Eu sunt și astăzi ce eram și ieritot un cuvânt pierdut pe nicăieriîn ochii tăi înmugurit și blândși verde sub ninsoare, tremurând*Ce ai găsit sperând la buza greala dorul ei de fum și de cafeacăci neatins de stelele din cereu nu sunt nici miracol, nici mister.*Și ai putut cu ochii tăi să vezipereții căContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Veci Eu am iubit în clipele din urmăCa un rănit cu zile-n semiluni,Ca un rătăcit fără vreo turmă,În piept cu dor, în brațe cu minuni. Eu am luptat în viață pentru viațăȘi încă mai am bătălii de dus…În negrii-mi ochi se zbate-o albă fațăȘi un alt vânt pe zborul meu s-a pus. Unde mă duce,Continuă lectura „Cristina Pasca”

O LACRIMĂ Risipită printre veacuri trecuteȘi prinsă de-a destinului cingătoareO lacrimă plânge toamne pierduteȘi plânge primăveri născute într-o petală de floare. Agățată de-a cerului geană,Își tremură neputința pe-o rază de soareCând zorii încep peste lume lumina să-și cearnă,Se risipește tăcută în a vieții culoare. Se adună pe-o frunză de verde trifoiȘi-și caută norocul pe-o ultimăContinuă lectura „Eugenia Spătaru „Adnana””

Elemente Nu sunt destule frunze pentru noiSă ne-nfrunzească verde ca pădureaCând, dezbrăcați de legi făcute-aiurea,Ne întâlnim pe-un colț de viață, goi Pe masa dintre noi sunt două cupeToarnă-mi din visul tău cu unicornEu, doar vin roșu-sânge am să torn,Apoi licoarea dulce va erupe Răscolitor, din luturi spre luminăTu apă și eu foc, cu drept egalEuContinuă lectura „Eduard Bucium”