Arhive etichetă:Poezie

POEM RUGINIU o toamnă peste noi a popositzăpezile-i se-ngrămădesc pe cresteși norii dau cu zaruri de argintpe tablă-n dimineți ca de poveste privesc cum toamnele se adâncescpe fruntea mea neliniștit de calmăatât de simplu și de nefirescmi se răriră firele de iarbă iubito, împreună s-ascultămdivinul cânt al florilor de toamnăși prin tăpșanul nopții să-notămîn altContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

Eruptive Afară plouă, plouă-ntrunaȘi norii grei se zbenguie-n văzduh,Se-ascunde între ceruri lunaȘi plâng și râd, mi-i frig și tremur: Bruh! Afară-i gri și orizontul strâmt,Se strânge viața sub un clopot;În inimă un freamăt lin mai simtȘi curg în sacadat și ropot. Iar cerul mai coboar-o treaptă,Eu urc, cu fiecare gând, un ram,Se-aude-un croncănit de faptă,OContinuă lectura „Ionuț Pande”

Am stele și fluturi Ai vrea să fii femeia toamnei mele?N-am bani destui, dar te plătesc în stele…Ai vrea să-mi faci mâncare și să-mi scuturi?Nu sunt bogat ca alții, dar am fluturi Ai vrea să stai cu mine-n câte-o noapte?Dacă nu vrei vin, îți fac mere coapteȘi pot povești și versuri să îți zicSau săContinuă lectura „Eduard Bucium”

E toamnă iar Veșmânt de-aramă a-mbrăcat pădurea,Cu roșu-aprins pe poale l-a tivit,Valuri de jar îți mângâie privirea…Încet, pe culme toamna s-a ivit. Și ca un pictor talentat, sfioasă,Împrăștie din culori pe toate cele,Doar luna nu-i la fel de luminoasă,Noaptea nu licăresc atâtea stele. Nori grei se strâng pe cerul plumburiu,Stoluri de păsări trec în depărtare,TăcutContinuă lectura „Anca Man”

Șoapte prin toamnă Frunză dragă, ruginie,Să-mi șoptești prin toamnă mieCe numai misterul știe,Frunză dragă… la chindie. Sfântă pasăre măiastră,Aștept seara la fereastrā,Bobii-dragii-mi stau ìn glastră,Inima …ìn zarea-albastră. Clopoțel de vânt și noapte,Nu mi-acoperi dulci șoapte!Când se-mbină câte șapte,Îmi țâșnește rai din fapte. Floare galbenă-aurie,Hai să te sfințesc pe-o ie,Să-mi faci sufletul făcliePână-n cer de bucurie!Continuă lectura „Mira Minu”

E TOAMNĂ IAR E toamnă iar iubite,-i toamnă iar,Cafeaua are gustul mai amarȘi frunzele se-ngrămădesc la geamCăci le-a gonit rugina de pe ram, Stropii reci de ploaie parcă-s bețiCad înadins, să biciuie-n pomețiSuntem de zâmbet parcă tot mai goi,Vara s-a ofilit, cu tot cu noi, Nostalgiile, uscate flori în glastrăPar niște umbre reci în preajmaContinuă lectura „Mirela Butacu”

Iubirea mea e visul din cuvinte Eu te iubesc și inima îmi cântăVăzând în tine-al clipei infinitȘi raza de lumină-a vieții sfântăCăzând în sufletul prea fericit.Iubirea mea e visul din cuvinte,Eu te iubesc, sperând că ne-om găsi,Hălăduind cu visul înaintePrin vatra infinitei feerii.Și te iubesc când inima în noapteStrigă cu luna cerului în pieptSă-mi daiContinuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”

Plouă Cum se duse vara ca un foc de paie!Și din codru frunza prinse-a ninge,De prin ceruri curge nesfârșita ploaieIar poiana, fără tine, plânge. Cum se duse urma nopților albastre,Cu mirosul tău și cu suspine!Și din cer sentința depărtării noastreVarsă ploaie rece peste mine. Cum se duse-n umbra nopților senineLuna, ce ne lumina doar nouă!Codru-șiContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Toamna din vis Apa aceasta stranie, neștiută de nimeni,de pești azurii și leneși băgată în seamă,dată mi-a fost s-o privesc un timp de pe mal,deși pe celălalt țărm se bănuiește o altă povesteși-n murmur copacii de-aramă mă cheamă. Și apa aceasta necunoscută, prieteni,cu barca ce-i trece uneori nepăsătoare pe val,cu păsări gonite astăzi de foșnetulContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Mi-e toamnă Poeme scrie toamna pe poteci,Apusul se-odihnește prin frunzare,Cu fiecare clipă mă petreci,Dar pui, absent, iubirea-n buzunare. Tu-mi ești, în fiecare clipă, poezie,Copaci, în toamnă, cer înmugurirea,Eu, pentru tine, sunt o nebunieȘi, vinovat, ți-ascunzi ușor privirea. ,,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,Iar frunzele-au pornit în cătănie,Mi se apleacă dorul la pământ,Împovărat, ca toamnaContinuă lectura „Cristiana Iliuță”