Arhive etichetă:Poezie

Lup bătrân Şef de haită, bătrân,n-am venit să te-omor,mi-era dor să coborarcul vechi din cârlig…Astă-noapte a nins,s-a prelins sloi de frig…Tu auzi când te strig,tu-nţelegi că mi-e dor? Vis cu blană de fum,ţi-am găsit urma-n zorilângă un căpriorsfâşiat chiar în drum…Lup bătrân şi-nţelept,nu-i aşa că în pieptuneori simţi vulcan,alteori simţi doar scrum? Fiară ruptă dinContinuă lectura „Eduard Bucium”

Cuvintele Cuvintele-s fierbințiȘi-mi clocotesc țărânaDin mir curg rugăciuniCe-mi fac încet cu mâna Iar din surcele reciÎn coajă și-n rășinăCopacul vieții zboarăUitând de rădăcină Din roua diminețiiȘi dintr-un hârb știrbitBăut-am apa viețiiDin palme de zenit Și-n cetini cu zăpadă-nArome de luminăSe tânguie o mierlăÎn limba ei divină Azi printre stele limpeziPlutesc așa usorDe ger tot maiContinuă lectura „Lidia Stan”

ARIPI Marin Rada Cântecul tace,doar foșnetul curgeca un rău subteran,clipa alunecă pe trunchiuriși plânge,luna îmbracă,în stropii de rouă,un talisman . Tu crești ca un strigătce persistă-n tăcere,gândul scrie poemepe iarba din crâng,lumini se revarsăîn râuri de miere,prin vitralii de stele,nopțile curg. Poate doar așa vei simți,petre umeri, povara ,arborii prind rădăcini în pământ,pasărea își păstreazăContinuă lectura „Marin Rada”

CATACOMBE DIGITALE -pamflet- În camera cu umbre de neonSe-ntorc fantome moarte din trecutCu care am vorbit la telefonSă-mi dea de milă premiu la debut Pe canapeaua nopții mă adunCu avatarul inimii închisCa-ntr-un bordel cu târfe la comunCare fumează iarbă din plictis La nemurirea sufletului meuAdesea mă gândesc realizândCă harul ți-l trimite DumnezeuDoar dacă tragi peContinuă lectura „Lidia Zadeh”

La masa tăcerii Se despletesc tăcerile la masa timpuluiȘi-n lovituri de piatră cântă vesel dalta.Se-nalță în văzduhuri aripa vântului,Căci nu e masa strămoșească, este alta! Dacă-ți așezi urechea pe rotunjimea ei,Auzi încet cum sâmburele viu s-alintă.Ciocanul tot mai ritmic bate durul stei,O mână prinsă-n lutul cald vremea frământă. În jurul ei, prinse de mână, scăunele,PeContinuă lectura „Angelica Manole”

Pe linia punctată dintre acoladeoriunde o presupunere hașuratăîn palma de sticlă a întâmplăriiam închis gândul trei într-o furnică de cearăde aici pornește o tăcere fluidăuitată cândva într-un vis cu două inimiun plasture peste incertitudinea treptelordar gândul unu e un zeu ciobitsau gestul gri dintr-o eratăsau dintr-o ficțiunepentru fiecare asimetrie de iarnăo pasăre ca o iertareContinuă lectura „Beatrice Alfred”

CÂND ALVARO MUNERA A-NGENUNCHIAT Corida stă să-nceapă, urma să curgă sânge,Tribunele sunt pline, cerul s-a-ntunecat…Alvaro Múnera, văzând rivalul plânge –Era un taur tânăr, blând… nevinovat. În acest dans al morții, pașii s-au frânt sub zare,Ei s-au privit tăcuți — o teamă fără glas,Taurul nu lovea… privea cu-nspăimântare,Iar Alvaro, zdrobit, sabia și-a retras. Strigau mulțimile, seContinuă lectura „Gruia Ninel”

Trăiască Nația! Luceafăru-a zburat spre alte vremuri În memoria lui Mihai Eminescu (Inima poeziei românești) Miroase-a floare-albastră de poiană,se simte gustul dulce-amarului izvor;O pasăre din noaptea dumbrăveanăs-a ascuțit pe ceru-ncremenit, în zbor. Se zbate-n ochi un codru de aramăsub buciumul ce sună seara peste deal;Nemuritoarea lună își destramăsurâsul rămuros; Și-apune pastoral… Din lac se-nalță steleContinuă lectura „Gabriel Cristea”

CE  LAȘI  ÎN  URMĂ Dacă în viață ai fost izvorHrănind păduri, fântâni, ogoare,La cap de drum, curgând prin deltă,Tu lași în urma ta… o mare. Dacă în viață ai fost un brad,Un tei, un plop sau rug de mure,Când ramurile grele-ți cadTu lași în urmă… o pădure. Dar dacă-n viață ai fost un omCe ți-aiContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Visare Poate că mâine voi mai pierde încă un pas,Puțin îmi va tremura ruga în miez de noapte,Bătrânul orologiu îşi va odihni timpul rămas,În ora cu umbre ce spun poveşțile-n şoapte. Poate că mâine mă voi preface în primăvară,Roua pe gene-nflorite va săruta vântul în zori,O să-mpart mugurii verzi într-o lume hoinară,În păduri dezmorțite deContinuă lectura „Tatiana Pavel”