Arhive etichetă:Poezie

Poezia „Amurg în insula Smarald” este o criptogramă a Marii Opere, o teofanie unde peisajul devine mantia exterioară a unei realități oculte. „Straturile suprapuse” relevă axioma hermetică a corespondenței, în care marea de turcoaz reflectă cerul sineliu, iar „liniștea sinistră” marchează faza Nigredo – suspendarea timpului profan și dizolvarea formelor. Trinitatea vegetală formată din chiparosulContinuă lectura „Ica Gărgălie”

ECOU Se-aude-n miez de noapte un ecou,Prin codrii negri luna iar coboară,Și-mi pare glasul tău venit din nou,Din trecătoarea ploaie-a unei seri de vară. Pe lângă teii vechi, de mult uitați,Mai trece câte-o umbră visătoare,Iar pașii noștri, parcă fermecați,S-au stins încet sub stele căzătoare. Din vremea când priveam același cerȘi codrul ne șoptea povești albastre,AContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

MARGINE DE VIS  Pe margine de vară  umblă  ploaia,Pe golul dintre țărmuri trec castanii ,Pe strada trece Toamna spre odaiaUnde prin brume mi- au murit toți anii.  Nici codrul nu s-a copt înspre  văzduhuriPăzind  copilăria lângă  poartă , Să nu mai doarmă  sub fereastră  duhuriCând , viscolind, tu treci prin  marea moartă … Și mâinile  îmi Continuă lectura „Doina Filip Pavel”

Din cronica unui utilizator de iluzii nu se întâmplă nimic iederă pe zidurile sonore singurătatea tastelor cu pleoape gesturi dintr-un fragment pătat de ceaiul învelit în surâsul de fum o secțiune prin visul unui fișier privirea calculează dedublări convergente o dezagregare a așteptării pe țărmul sticlos al hieroglifelor cu tatuajul lepidopterelor într-un verb care învârteContinuă lectura „Beatrice Alfred”

Invocare Azi te invoc cu-ntreaga mea iubireTe chem Arhanghele – strălucitoare stea,Cu gând curat din broderie de argint țesut,Te rog să fii mereu prezent în viața mea Să-mi umpli ființa toată cu Lumină și Har,Acoperă-mă divin cu aripi protectoare,Tot întunericul din jurul meu să-ndepărtezi,Să-mi fii Lumină lină, stea călăuzitoare Cu scutul de Lumină să măContinuă lectura „Dana Top (Daniela Topîrceanu)”

Pe geana luminoasă și neclară Lungi tunete se-aud dinspre tăriiȘi valuri clipocesc a jale-n matcă;Înalții plopi mă contopesc de parcăFrunzișul ni l-am pierde pe pustii… Mă tulbură un zbor neomenesc,Iar coamele de sălcii plângătoareÎși văluresc magnetica lentoarePrin venele-mi ce curgeri domolesc. Torentele de păsări ondulândPe geana luminoasă și neclarăCatarge risipesc și mă-nfioară,Sub naufragiul orei, rândContinuă lectura „Gabriel Cristea”

1) Bună educație este o haină frumoasă, dar numai caracterul oferă prestanță. 2)  Un cuvânt activează butonul emoției în panoul de control al minții. 3) Mulți ipocriți sunt călăuze – îi ghidează pe alții, dar ei înșiși sunt rătăciți. 4) Minciuna e ambalajul care îmbracă adevărul în iluzii. 5) Viața: un roman de ficțiune scrisContinuă lectura „Viorel Poenaru”

Criptograma din vitraliu Din doi ochi grei de cobalt și de sticlă,Se scurge-un vin pe buzele de var,Iar în lăuta nopții, fără țiclă,Un zbor invers se-ntoarce ca un har. În spirala de purpură și neon,Trezirea este-un clopot mut, de fier,O frecvență pierdută-n alt eon,Un semn rigid sculptat pe un eter. Deschis e pieptul, salcie fracturată,CândContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Umbre Încă mai ascund în mine,tăcute și molatice umbrepe tălpile goale, prin vinemai curge și lacrimă și sânge. Și spinii rămași fără mumăades mă înțeapă, mă strigăcu inima înglodată în humăși rădăcina ce nu uită să frigă… Adesea mă cheamă,mă strigăși timpul prin trup se prelinge,pe pleoape, la mine să ajungă,pe tălpi urma țărânii măContinuă lectura „Paula Abiculesei”

Destin Mi-au zidit ființa pe un colț de zare,Pe-un versant de munte prăvălit în mare,Prinsă-n două lumi, fără de scăpare,Nu pot să cobor, nici să urc pe cale… Ploile mă surpă, adâncind cărareaValurile bat, răscolind uitarea,Soarele- n apus mă ademenește,Și la răsărit, visu’- mi răscolește, Mă cerne mărunt, prin site de mori,Și- mi macină somnul,Continuă lectura „Nicoleta Lupu”