Arhive etichetă:Poezie

Noaptea dintre gânduri Se lasă noaptea printre gânduri,Ca un fior tăcut de steaȘi-ascunde-n umbrele rotundeTot ce lumina nu putea. Pe tâmple curge liniștire,Ca roua peste visul frânt,Iar pașii mei, fără oprire,Se pierd în ecoul de cuvânt. Între ce-a fost și ce va fiE-o clipă care nu se spune,Un dor ce-nvață a iubiTăcerea nopții fără nume.Continuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

Rugă Îți sărut mâna Doamne,mai lasă-mă un picC-au inflorit salcâmii şi grâul este-n spicSă mai revăd o dată pădurea înverzităCu zbor de rândunică in dimineți trezită. Te rog,rămâi cu mine,când mersul meu inceatăŞi-nvață-mă sa fiu cu viata impăcată.Să-mi tremure privirea cu linişte-nvelităCu străluciri de soare,de soare înveselită. Mai lasă-mă sa-mi cânte din când in cândContinuă lectura „Ioana Nicolaescu”

PASĂREA DE FOCTei George Din asfinţit se naşte o pasăre de focŞi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufocŞi se întoarce roata cu liniştea în susŞi simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus Mă las rotit spre dealuri…, spre vale niciodat’.De când mă ştiu primit-am, dar şi mai mult am datDin viaţa mea, atâtaContinuă lectura „Tei George – aducere aminte  –”

EU NU TE-AM UITAT Să îmbrăcăm copacii în catifea de frunzeDin nai să cânte vântul un cântec plin cu dor,Să strângem în buchete doar florile din steleSub adierea nopţii ce curge dintr-un nor. Şi vino de desculţă lumina de întunericCând brazda se desface sub roua cea căzut,Respiră iar sămânţa umilă dintr-o floareŞi nu-ţi pierde speranţaContinuă lectura „Mihai Rujoiu”

Prea târziu Clipă de-nceput de lume, clipă de sfârșit de veac,Se destramă și se-adună dorul meu lipsit de leac.Anotimpurile vieții au dat bir și-au evadat,Între dulce și amar, ploaia cade ne-ncetat. Azi ți-am strâns în palme  stele, ca ofrandă-n rugăciuni,Sângerează palma iară, scânteind între tăciuni,Am lăsat apusuri pradă mărilor, fără să știu,Stânci mi-au încolțit albastrulContinuă lectura „Cristiana Iliuta „

Nu pune vamă Nu-mi pune,Doamne,vamă la cana cu pelin,Nu vreau deloc să ştiu de plec sau dacă vin,În anotimpuri fără de soroc şi fără tihnă,Nu vreau să am hamac de aur, nici odihnă . Vreau ce-i promis de ursitori cu jar în pleteŞi tot ce e sortit să am ,cândva, pe îndeleteŞi vreau arginții-n salbăContinuă lectura „Tatiana Pavel”

Verbum De vrei să scrii o poezie,Ai tot ce trebuie de spus –Pentru că-i tot în suflet pus –Cu-o tușă de melancolie. Emoțiile-or înfloriCa o mușcată la fereastrăCând, cu bagheta sa măiastră,Chiar Euterpe va sosi. Când mergi pe câmp, privește-n sus,Acolo-s ulii rotitori,Sunt stele, raiuri, vise, nori,Acolo-i cuibul din apus… Când mergi pe deal, privește-nContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Instantanee Atingi corola unei clipe,Cu palma roz a empatiei,Lași vise noi să se-nfiripe,În spicul blând, al bucuriei. Cerni albe ploi de nerăbdare,Pe lut neliniștit de gând,Râd rădăcini de timp avare,Înmugurește verde blând. Rupi spinii vorbelor amare,Cauți sintagme sidefii,Redefinești verbe sprințare,Ignori tăcerile târzii. Amesteci alb cu strop de negru,Crești ton încrezător de gri,Înconjuri sentiment integru,Sfidezi părerileContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Filosofia unui cuvânt Viața nu este un filmpe carel-ai memorat în copilărieși apoi l-ai derulatsecvență cu secvențăe doar o iluzie reinventată de filosofipe care viațanu i-a acceptat până la capătcu toate suferințele adunate la un locunele mult prea uzateca niște răni uitate nepansateiar timpul le-a decojit ca pe niște nucicăzute din pom mult prea devremeviațaContinuă lectura „Teodor Dume”

…ce măsură complicată împletesc unele ape!… Iată păsările sferei de oțel din Siracusa şi cuptoarele din ochii heruvimilor de piatră!… mai avem puțin și toată osteneala viețuirii pe pământ va fi uitată… catedralele Venerei din ocean sunt locuite de corali și de meduze… în sfârșit, pogoară pacea în altarele vieții din adânc și ne deschideContinuă lectura „Ioan Pop”