Tei George – aducere aminte  –

PASĂREA DE FOC
Tei George

Din asfinţit se naşte o pasăre de foc
Şi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufoc
Şi se întoarce roata cu liniştea în sus
Şi simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus

Mă las rotit spre dealuri…, spre vale niciodat’.
De când mă ştiu primit-am, dar şi mai mult am dat
Din viaţa mea, atâta cât pot să vă mai las –
Şi amintiri, şi temeri, şi, poate, înc-un glas…

Oceane de cuvinte s-au ridicat, dar pier
Topite sub omătul unui postum Prier,
Că multe dintre ele, gândite la pahar,
S-au rătăcit în gândul acelor fără Har.

Şi trec pe lângă alte asemenea poveri
Uitând că ochii lumii sunt, încă, prea severi
Şi las să treacă umbra aceluiaşi apus,
Să uit că, într-o vreme, destinul m-a supus

Dar simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus
Şi se întoarce roata cu liniştea în sus,
Şi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufoc;
Din asfinţit se naşte o pasăre de foc…

2) SONET S

Să nu mai plângi, iubito, nici dacă mă voi duce!
Să-ţi risipeşti mirarea… Venise rândul meu.
Stăpân pe gândul care mă rătăcea mereu
Stăteam în aşteptare, să-mi facă a mea cruce.

Străinului din mine îi trebuia un Eu!
Singurătăţi bolnave şi clipele caduce
Se-nfiripau spre seară în irişi să-mi usuce
Seninul vieţii mele împovărat şi greu.

Sculptându-mi nepăsarea din visele trecute
Sar peste toate-acestea şi intru în dureri.
Sub pavăza ideii, atâtea gesturi mute

S-au rătăcit pe drumul ce dus-a nicăieri.
Strâng şi acuma ploaia ce nu vrea să se mute
Sub dorurile mele ce s-au pierdut de ieri…

3) Rondelul pierderii viselor

Pierdut-ai visuri, doruri și regrete
Rămas-au amintiri de primăvară
Sub aripile-acestea care ară
Zile si nopți lovite de perete

Intrând tot mai timid în astă seară,
Ținând pe palma stângă un erete,
Pierdut-ai visuri, doruri și regrete.
Rămas-au amintiri de primăvară

Unde revii…rămas ca prima oară,
Visând și astăzi câteva egrete
Zburând spre mine, umbre iși strecoară
Pe urmele acelorași secrete.

Pierdut-ai visuri, doruri și regrete.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu