EU NU TE-AM UITAT
Să îmbrăcăm copacii în catifea de frunze
Din nai să cânte vântul un cântec plin cu dor,
Să strângem în buchete doar florile din stele
Sub adierea nopţii ce curge dintr-un nor.
Şi vino de desculţă lumina de întuneric
Când brazda se desface sub roua cea căzut,
Respiră iar sămânţa umilă dintr-o floare
Şi nu-ţi pierde speranţa şi uită de trecut.
Din scoarţă să faci stol de păsări călătoare
Ce în adânc de mare îşi caută comoara,
Prin aripile vremii se rânduiesc în zbor
Plecând prin frunze ude şi se-ntorc primăvara.
Un strigăt de ecou se aude sus în munte
Unde cărarea geme de grea singurătate,
O umbră se desface din paşii prea adânci
Şi se înalţă lin spre pura eternitate.
O lacrimă desprinsă din ochiul de izvor
Mai rece decât gheaţa se-nfinge în pământ,
Topeşte rădăcina ce tace neclintită
Sub un morman de frunze strânse uşor de vânt.
Să îmbrăcăm natura cu crengile crăpate
Din care muguri zboară spre soarele curat,
Să adormim parfumul sub pleoapa unui vis
Din ochi să curgă rouă căci eu nu te-am uitat.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 