Arhive etichetă:Poezie

Bâjbâială nu știu când am venitși unde plecinconștient și-n naștereși-n moartedoar viața ca o culpămi-o petrecși-mi sui cu greu Golgotamai departe între venirea și plecarea meaca o pedeapsă binemeritatămereu se tot întâmplă cinevacare să-mi spună căam fost odată Nici azi, când vara vieții mi-a-niernatși-ntr-un pahar încerc să îmi înectrăirea mea venită din păcatnu știu dac-amContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Reîntoarcerea la propriul suflet Pășesc agale pe un drum din iluzii și frici,Ca dintr-un sorginte de Damasc lustruitNeînchinat calc pe azurul ce se sfărâmă aiciEu nu sunt decât un băț putred de chibrit Pe drumul meu sunt tot mai multe vămi,In care trebuie să las ceva din mineAș lăsa sufletul meu cel prea plin deContinuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”

NU VREAU        Nu vreau iubiri ce ard pe jumătate,Nici pași pierduți pe drumuri fără rost,Nici cei ce poartă în piept tăceri îndurerate,Nici cei care trăiesc un vis anost. Eu nu mă pierd în șoapte trecătoareCe mor încet în umbră și uitări,Ci ard adânc, precum o stea ce doarePe boltă, peste negre depărtări. Și de iubesc …Continuă lectura „Vasilevna Aneci”

ARID „…Și să vorbim, desigur, în cetate,Să ne oprească mere pentru cină…”S-a înclinat pământul într-o parte,Rapace cari îi rod din rădăcină. E spartă amfora, murim de sete,Lumina a uitat să mai răsară.Dă cercuri sus pe boltă un erete,În juru-ne, pustie selenară. Copacii, holograme fără viață,Au ramuri grele de atâta rod.Miroase a cenușă. Prins cu ață,Se-ntindeContinuă lectura „Flori Cristea”

Cerșetori la poarta Timpului A fost odată-un anotimp ciudat…ceva…în Suflet mi s-a întâmplat,un roi de fluturi albi s-au așezatîn colțul cel mai luminatașteptând să înflorească-n zoridin roua blândelor ninsoriIubire fără de păcat. Eu nu știam c-o să răsară floriprintre ninsori și printre ploi,printre suspine de vioriîn nopți senine sau cu nori.Ningea cu clipe- amețitoare,cu floriContinuă lectura „Mira Mar ( Maria Huțanu)”

Acasă la Dumnezeu Cred c-am uitat să-mi amintesc de Tine,De-atât’ amar și rău împovărat!Ecouri nenăscute au lăsatDeschisă poarta zilei genuine! Sosise ora să expurg din mineNeadevărul sinelui pierdut,Înveșmântase viitorul ciut,În crâncene constrângeri sibiline. Neviul viu! Stigmat sau catahreză?Cine am fost? Ce sunt? Doar avatarulDe biblic fratricid, ori sunt lăstarulModelului adamic din geneză? Nu m-ai certat!Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Versul taineiMira Minu Dimineți cu rozul… murmur de lumină,Dimineți cu rozul limpezind în tihnăOchi de vise-n floare și netemătoare,Ochi de ceruri line, pline de splendoare. Am în versul tainei crini topiți în miruri,Gânduri vin hoinare, le-mpletesc în șiruri,Îmi petrec minunea, o alint în poartă,Inima-mi tresaltă, dulce și-nțeleaptă. Strâng în podul palmei lacrimi din potirulUnui dorContinuă lectura „Mira Minu”

Iubirea adevărată Am dus luptă cu destinul, să te țin în pasul meu,ca un cântec dus de ape, lin și trist spre Dumnezeu.Ți-am deschis tăcut privirea, ca pe cer un răsărit,dar iubirea fără suflet lasă omul pustiit. Eu vreau om să mă-nțeleagă și când tac și când vorbesc,ṣi să-mi vadă frumusețea și când plâng șiContinuă lectura „Ana Aurelia Pîntea”

Dedicato a chi impara a stare nel vuoto,scoprendo che anche nel buio più profondo non siamo mai davvero soli. Il seme quietoPaul Andrei Rîpă Nella stanza vuotaparla il silenzio.Ogni ombra raccontaun nome perduto. Le ore scivolano lente,senza suono.Il cuore cerca porteche non trova. Ma nel vuotocresce un seme quieto:imparare a stare,senza paura. Ascoltare il respiro,compagnoContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

cerul de sticlă verde ​cireșele-și spală rubinul în noapte,iunie plânge cu lacrimi de tei,vara-și șoptește nenumitele șoapteprin fire de apă și ochi de polei. ​se frânge lumina în pale de veghe,norii sunt clopot de viu argintat,pământul și cerul, o veche pereche,într-un sărut de furtună s-au înecat. ​verdele curge pe străzi ca o boalăde dor șiContinuă lectura „Cristina Copia”