Cerșetori la poarta Timpului
A fost odată-un anotimp ciudat…
ceva…în Suflet mi s-a întâmplat,
un roi de fluturi albi s-au așezat
în colțul cel mai luminat
așteptând să înflorească-n zori
din roua blândelor ninsori
Iubire fără de păcat.
Eu nu știam c-o să răsară flori
printre ninsori și printre ploi,
printre suspine de viori
în nopți senine sau cu nori.
Ningea cu clipe- amețitoare,
cu flori de măr, cu visuri diafane,
ningea cu Stele căzătoare.
Noi doi copii cu Cerul în priviri
rătăcitori prin câmp de maci,
plângând o lacrimă din Soare
în dimineți mai dulci sau mai amare
cu toată roua florilor în cale
fără să știm pe-atunci
că și Iubirea doare…
Atâtea anotimpuri au trecut!
Vara în Toamnă-ncet s-a prefăcut
sub vraja nopților târzii
ne mai iubim și-acum
ca niște prunci, mereu copii
ce nu știu despre zilele cărunte
și ce le-a scris destinu’-n frunte.
A fost și zâmbet și suspin,
au fost și bucurii și dulce chin,
iar când se cuibăreau tăcerile în noi
timizi, cerșeam la poarta Timpului
mai multe zile-n doi
iar Primăveri cu inimi frânte,
vorbesc și astăzi despre noi…
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 