Versul tainei
Mira Minu
Dimineți cu rozul… murmur de lumină,
Dimineți cu rozul limpezind în tihnă
Ochi de vise-n floare și netemătoare,
Ochi de ceruri line, pline de splendoare.
Am în versul tainei crini topiți în miruri,
Gânduri vin hoinare, le-mpletesc în șiruri,
Îmi petrec minunea, o alint în poartă,
Inima-mi tresaltă, dulce și-nțeleaptă.
Strâng în podul palmei lacrimi din potirul
Unui dor ce-și uită, până-n zori, suspinul,
Soarele-mi zămbește dintr-o lume nouă
Și-mi sărută-n joacă licurii de rouă.
Oo, gingașă clipă, ca un har, senină,
Îmi tresari în brațe, ageră, deplină,
Și te-alini în poala unei flori măiastre ,
Lumi se-aștern, albastre, în abisuri caste.
Câtă bucurie îmi inundă zborul!
Mă dezleg de noduri, liber mi-e fiorul
Și m-arunc în largul dimineții clare,
În tot adevarul Clipei arzătoare!
Imperiul verii
Mira Minu
Ploi de aur beau seninuri din secunda nemuririi,
Cad in așternuturi sfinte, de atâta vrajă, mirii,
Liniștea se-adună-n tomuri de poeme infinite,
Nicăieri nu pot pătrunde negurile învrăjbite.
Tremură un vis pe-o roză, c-a uitat să se închine
Nopții, ce-și frământă sensul din chiar ziua care vine,
Binele mi-l iau de mână și colind cu el prin lanuri
De maci mândri, dulci zefire, astăzi nu ne facem planuri!
Astăzi doar mirăm apusul de atâta floare rară
Si de raiuri prinse-n brâuri, doruri noi ne înconjoară,
Nici neghina nu se-ndură să ne cotropească linul,
E o veșnicie-n sâmburi ce-și așteptă,-n taină, plinul.
Fericiri aleargă-n salturi și se tăvălesc prin vară,
Nicăieri nu sunt oprite, dintr-un spic îsi fac o țară.
Fericirile sunt vise prinse-n roua împlinirii
Și sunt flamuri de albastru în oștirile iubirii!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 