Ana-Maria Tudorache

Celei care plânge(pentru mama) Tu mi-ai fost mereu lumină,iar când lacrimile toatele-a șters vorba ta senină,tu mi-ai fost divinitate! De durerea nu-ți dă pace,ridică-te din nimic,că-i un univers ce zaceprins în degetul tău mic! Noaptea ta aprinde steleși plutești pe lângă astre,iar când te desprinzi din elelași în urmă flori albastre! Toamna ta șuieră nori,vântulContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

Dumitru Vasile

Florii Tu, Doamne al nostru, ești încă pe drum,În zare sunt nori de furtună, duium,Asinul tăcut, răbdător, se îndreaptăSpre poarta de purpură grea, care-așteaptă. Ce vezi înainte? Ce lași înapoi?Pe cine te mânii? Ce faci pentru noi?În stânga și-n dreapta, cu ramuri verzui,Mulțimea te-așteaptă! În ochii-ți căprui Se-ntrec porumbei cu aripi de mister,Se-adună lumina înContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Nicoleta Lupu

Azi noapte am vorbit cu Dumnezeu,L-am întrebat… cum am putut eu, oare?Să îndrăgesc ce nu era al meu,Și mi-a răspuns cu-aceeași întrebare… Cum ai putut tu, oare, să iubești?Înaintând atât de mult în viață,Te-ai amăgit, nevrând să socoteștiCă soarele nu strălucește-n ceață. Si-am tot vorbit despre această lume,Lăsată la-ndemâna celor mulți,Cum de îi lași Tu,Continuă lectura „Nicoleta Lupu”

Daniela Konovală

…de iarmaroc Ne vinde dimineața vorbe goale,Sloboade precupeața din sânu-i generosUn rest de fagur, urme de tăciuneȘi-un chip de umbră, tălmăcit, pe dos. Ne vinde vrajitoarea de vise la tarabăPromisiuni, pe sfoară înșiruind cercei,Ne-ncolăcește gândul în aur de paiantă,Nevinovată mască în sân de farisei… Veniți, veniți degrabă, la masa clipei oarbe!Gustați acum din mărul pictatContinuă lectura „Daniela Konovală”

Ioana Nana Dodocioiu

Când cobori, Doamne Doamne sfinte, lin coboară-n casa inimii smerite,Cu anafură si pască, daruri blânde, preasfințite;De găsești scânteia stinsă sub povara vieții grele,Suflă har din cer, Stăpâne, și aprinde jaru-n ele. Când suspinul greu m-apasă și nădejdea mi se frânge,Cheamă îngerii de pază lângă gândul care plânge;Și trimite-un sol de taină, alb ca raza dimineții,SăContinuă lectura „Ioana Nana Dodocioiu”

Flori Cristea

APUS DE IARNĂ Port cenușa iernii într-o urnă de vânt,Ca un pustnic mă-mbrac cu armura de muguri,Fir de cântec prelins între cer și pământ,Eu în brazda tristeții înfig astăzi noi pluguri. Sub asediu de verde cad uscate redute,Degrade-uri de gri se topesc în crepuscul,Rup căpăstrul zăpezii și-i șoptesc tandru: du-te!Printre frunze uscate se-nfioară minuscul, AmorțitContinuă lectura „Flori Cristea”

Smeada Zina Marchidanu

Treptele vieții Urcăm încet, pe trepte nevăzute,Cu pași fragili sau cu un dor aprins,Lăsăm în urmă clipele pierduteȘi visuri care-n taină ne-au cuprins. Pe prima treaptă-râsul fără teamă,Pe-a doua-dorul care ne-a crescut,Apoi iubirea, dulce ce ne cheamă,Și rănile ce-n suflet au tăcut. Ne poticnim, dar iarăși prindem zborul,Căci fiecare treaptă ne-a-nvățatCă nu e drumul celContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

Costina Tănasă

Scările vieții Urcăm de-a lungul vieții, temerari,Ne agățăm de vise, mici sau mari,Creăm, urcând, istorii, habitate,Lăsând în urmă, poate, nestemate. Nu ne e frică de urcușul greu,Iar treptele par scări spre Dumnezeu,Pășim încrezători, nu zăbovimȘi-ncetinim doar când îmbătrânim. Puterile ne scad încet, treptat,Simțim în mâini, picioare,-un tremuratPe ochi o ceață albă se așeazăȘi lumea noastră,Continuă lectura „Costina Tănasă”

Lidia Stan

Lidia Stan E-atât de cenușie ploaiaîncât o pasare neagrăși-a făcut cuibîn inima meaAcum cloceșteouăle viseloracoperindu-lecu aripile rupteSub pojghița cojii subțirise zbate o inimăîmbătată de fricăCum să mă nascîntr-o lume goalăunde se aud doarpicăturile de ploaieca ticăitul secal orologiului ,unde timpul te privestecu ochii umeziprintre lacrimile nesfârșite. Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial:Continuă lectura „Lidia Stan”

Dorina Dinu

MĂRȚIȘOR DIN DOR Aș împleti un mărțișor, dar n-am lână colorată,Am doar multe fire de dor, din inima curată.Le răsucesc încet în palme, cu gând de primăvară,Și-n firul lor se prinde lin o rază blândă, clară. Nu am nici roșu, nici alb prins strâns în împletire,Dar dorul meu le țese cald, cu tainică menire.Se faceContinuă lectura „Dorina Dinu”