Arhive etichetă:Poezie

CÂND SOSEȘTI… Când sosești cu primăvara, trupul tău e un deliciuCe-l degust topit pe plite și-mpănat cu fantezii.Dintre rime și verseturi tu ești singurul meu viciu.Și te-aștept să-mi scuturi pleoapa de nectar și insomnii.Port înfipt în mine cerul și luceferii pe-un umăr.Mă las pradă veșniciei dintr-un orologiu șters.Iarba fiarelor-ncolțește în toți mieii ce îi număr,DarContinuă lectura „Mărioara Nedea”

UMBRA Sunt umbra ce se-ntoarce, să-și afle începutul.Din scânteieri de Soare îmi fac opinci de fier.Sub stele, când adorm, îmi vizitez mormântulce-și are odihnire la margine de cer. Îmi tremură conturul sub pleoapa unui nourînlăcrimat de fumul zădărnicei arse.M-ascund în întuneric, în gând… culcușu-mi mătur,simțind răceala morții din pietrele întoarse. Din abur de Iubire cioplescContinuă lectura „Georgeta Radu”

Încă un apus Nori tulburi scuipă, barbare cuvintePeste-o-ncruntată zi coboar-un heruvimPe malul unui râu pescari-și dorm amiazaȘi cântă-n fân un greier cu glasul lui sublim Fug razele din dinții  ,tăcerilor greleUn fulger călător se-ntoarce în cuvinteSi caii orbi ai verii se-nvârt în cerc de focCu miezul crud și rece cad stele fără minte Se umpleContinuă lectura „Lidia Stan”

Un clopotde Federico Garcia Lorca Un clopot de senin,crucificat în ritmul său,prevede dimineațacu pletele-i de ceațăși lacrimi de cișmele.Bătrânu-mi plopînnourat de mierlesperasă își aplece peste ierburiramul,mai înainte ca toamnasă-l poleiască-n aur.Dar reazemulprivirii mele-lsusținu.Bătrâne plop, așteaptă!Nu simți că lemnuliubirii mele-i sfâșiat?Întinde-te-n dumbravă,când sufletul-mi scrâșnește,căci o furtună de săruturiși cuvintea dispărut epuizată,tristă. traducere – Gabriel Cristea UnaContinuă lectura „Federico García Lorca -trad: Gabriel Cristea-„

MÂHNITĂ DRAGOSTE DE ȚARĂ Eu am iubit-o chiar și-atunceacând n-a avut nimic să-mi deai-am pus ofrandă la picioareîntreagă tinerețea mea n-au fost războaie să-i fiu strajăca brav soldat cu arma-n mânănici nu m-am priceput prea binesă-i apăr limba ei română dar am iubit-o cu durereadrumeților fără de casăși-n visul visurilor meleam dus-o la altar, mireasăContinuă lectura „Paul Spirescu”

CICATRICI DE LUMINĂ Pe trupul meu, tăcută hartă,timpul și-a scris încet povestea,cu pași de dor, cu ploi de soartă,cu răni ce-au învățat noblețea. Fiecare urmă poartă-n eao clipă ce nu vrea să moară,o mângâiere, o stea grea,un cântec dus spre primăvară. Am strâns în suflet îmbrățișări,priviri ce-au ars ca o lumină,și toate vechile încercăris-au prefăcutContinuă lectura „Dinu Dorina”

AȘAZĂ-ȚI TĂCEREA! Așază-ți tăcerea pe umărul meuAici găsești răcoarea și liniștea…Dragostea mea poate să-ți taierespirațiași să-ți panseze singurătatea.Pe umărul meu, îți vei adormitrupul de tigru neîmblînzit.Rănile, pe umărul meu ,sa ți le panseziși să cauți dezlegareademonilorpe care încă-i visezi.Așază-ți tăcerea pe umărul meu,ca să-ți aud sângele cum curge,vărsat odată cu luminaîntr-al meu…Nu te împotrivi șiContinuă lectura „Soimaru Mirela”

Miez fierbinte Cu pas sfios, dar grațios, pășesc prin templul tău, ades,Lăsat-ai ușa-ntredeschisă spre inima de dor aprinsă,Cu sufletul mă chemi la tine, să mă iubești cum știi mai bine,Să rupi tăcerea grea din nori,  să culegi roua pură-n  zori. De inima ți-ar fi fost plină, aș fi trecut ca o străinăPe lângă țărmul tăuContinuă lectura „Ionela Micu”

PLOAIA Peste verde plouă liniștitnici o șoaptă, doar un gând sfiitmugurele spune o povesteeu ascult așa, la nesfârșit Plouă peste codrul primenitsus e cerul vânăt, obositjos sunt eu, căzut în reverietresărind la câte-un ciripit Plouă din apus și răsăritdoar un cuc cu glasul răgușitdintre ramuri îți trimite veste,primăvară nouă a sosit Ploaia curge, molcom țârîitcântulContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”

Sonetul aducerii-aminte Cine poate să îmi stingă dorulCeasul de perete iar mă minteMai ucid vreo două, trei cuvinteCine să-mi ghicească viitorul? Azi sunt în bătaia unei flinteVrea căderea să-mi oprească zborulȘi străbat o lume cu piciorul.Azi de tine îmi aduc aminte. Iar pe străzi pustii se-ntâmplă încăSă-ți zăresc privirea totuşi tristă.Cățărat e timpul pe oContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”