BUJOR SĂLBATIC Ți-aș fi adus un braț de bujori,Dar grădina de-acasă te-așteaptă,A răzbit de sub grele ninsoriÎnflorind de sub iarna nedreaptă Și te cheamă bujorul sălbatic,Bate-n verdele ierbii de-acasăCa o inimă-n timpul sabatic,Ca un mire ce-și caută mireasă. S-a făcut iarba verde de coasă,Or să vină cosașii curând…Te așteaptă grădina de-acasăȘi izvorul…de dor susurând. Redactor:Continuă lectura „Georgeta Rada”
Arhive etichetă:Poezie
Paul Andrei Rîpă
Silenzio d’ Oro Vento tra fronde antiche:il tempo non cancella la memoria.Luna nella limpida nottepesa sulle fatiche del mondo. Un raggio sull’oceano calmodisegna ombre d’oro sulla lido.La quiete rapisce il cuore,il pensiero si confonde. Resta il silenzio custode.Sotto un firmamento splendente,l’anima tace.È poesia. Trad: Camelia Corina Boț Tăcere de Aur Vânt printre ramuri antice:timpul nuContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Rony Eduard Codreanu
SĂ-ȚI RĂMÂN Cu-adânci iubiri, din plaiu minții,pe-o doină tălmăcind sihastru,dăltui sublim, despoi minune,izvor tai din sus-pus albastru. Când glagorii m-irup din ramă,mă scriu din azur epopee:pe drum de robi, aprind altare,mă torn, prin galaxii, alee. Cu visu-n tort îmbrac urzealacând țes covor vieții din floare,din literă adăp cernealasă-ți rămân cântec, ursitoare! Redactor: Mira Minu RedactorContinuă lectura „Rony Eduard Codreanu”
Lidia Zadeh
SURÂS BACOVIAN Iubitule, a nins fără măsurăCu plumb și frig prin sufletul tău golȘi-ai stat tăcând în lumea ta obscurăCa un poet în ultimul său rol De n-aș mai fi, ar trece iarăși ploaiaPe geamul tău cu flori de mucegaiIar tu ai sta tăcut privind odaiaCa pe un purgatoriu către rai Ai căuta prin cârciumiContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Giuseppina D’Agostini
Croci di guerra Simboli quotidiani di croci appeseirradiano raggi di Speranza.Grava il peso del silenzio,tace il mondo,sorpreso dall’orrore.Come chioditrafiggono il cuorei pianti dei bimbi,nella terra della Pace.Alzo lo sguardo al Santo Legno,in muta preghiera,ancora sangue innocente scorre,come allora.Ancora il falegnamepialla il legnoper forgiare nuove crocie il Golgota reclama sangue di vendetta. Cruci de război SimboluriContinuă lectura „Giuseppina D’Agostini”
Mira Minu
Cu duhul, prin păduri Mi-am ridicat visul șiragpe vârful alb, străfulgeratde munte și de-nalt.Am tăinuit cu vântulprin păduri adânci,pământul, oh,dădeam să îl sărutde câte ori îmi răsăreaalt soare, tânăr zeu,de după stânci. Potecile, din voalde borangic m-au împletitcu setea de misterdin asfințit șila izvoare de opalmi-e dusul domolit.Nimic nu e, nimicașa de dulce,fin răzbătător,ca glăsuireaContinuă lectura „Mira Minu”
Angelica Manole
Despre dor… În graiul spicului de-acasăȘi-n lutul greu prins într-un plug,În limba dulce și frumoasă,Stă dorul-cântec în amurg. Că nu e vorbă pusă-n palme,Băută din ulcior cu apă…Din ale sorții ape calmeClepsidra vremii se adapă. Cuvântul dor are de toate:Iubire, crez și jurământ,Frânturi de viață și de moarteȘi rădăcini aspre-n pământ. Doar unu-i dorul scumpContinuă lectura „Angelica Manole”
Mirela Soimaru
DURERE Ne dor toate oaseleși umbra dintre cuvinte…Ne doare departeledespărțit de prea aproape!Ne doare dorulși ceața amurguluirisipit prea devreme…Ne doare uitareasau floarea fără petaleși fără de culoare!Ne doare desfrunzireași visul cu jertfă atins…Ne doare artroza trupuluica rana din frunza arămie! Uneori, ne doare și infinitulși răutatea, intoleranța!Degeaba le avem pe toate,că toate se ducpe-o apăContinuă lectura „Mirela Soimaru”
Ovidiu Oana-pârâu
Nu-mi mai sunt destul! Mă simt aiurea! Mă încorseteazăAnii din mine. Vreau să evadeze,Spre alte existenţe să migreze,Cu ei ornată, vârsta mea trenează! Să-mi fiu eu mie însumi începutul,Să nu port tare de la ancestoriiVârstaţi de timp şi efemeri ca norii,Ei vor odraslei să îi fie scutul. Dar, nu! Lumina, nu o ţii ascunsă!De ziduriContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Radu Iorgulescu
Vale M-am rănit pe buza gropiiîntr-un colț de stea furatăce privea nevinovatăcând simțea că te apropii. Cum din raza ei subțires-a desprins o întrebare:care-i coasta ce mă doare,nu e doar o amintire? Nu din ea ești plămădită?Îți e sânge, îți e viață,veșnicia ce răsfațăo simțire tăinuită. Ai desprins din dorul moalerugăciunea de mătase,și pe tineContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
