Croci di guerra
Simboli quotidiani di croci appese
irradiano raggi di Speranza.
Grava il peso del silenzio,
tace il mondo,
sorpreso dall’orrore.
Come chiodi
trafiggono il cuore
i pianti dei bimbi,
nella terra della Pace.
Alzo lo sguardo al Santo Legno,
in muta preghiera,
ancora sangue innocente scorre,
come allora.
Ancora il falegname
pialla il legno
per forgiare nuove croci
e il Golgota reclama sangue di vendetta.
Cruci de război
Simboluri cotidiene de cruci agățate
radiază raze de Speranță.
Apasă greutatea tăcerii,
tace lumea,
surprinsă de oroare.
Ca niște cuie
străpung inima
plânsetele copiilor,
în țara Păcii.
Îmi ridic privirea spre Sfântul Lemn,
în rugăciune mută,
încă curge sânge nevinovat,
ca atunci.
Încă tâmplarul
rindeluiește lemnul
pentru a făuri noi cruci
iar Golgota cere sânge de răzbunare.
Vecchiaia
Docile l’animo al sentire,
parca d’affetto chini il capo
al tempo senza speme
servo del dolore.
Tace ormai la parola,
come neve in campo aperto
cade il silenzio.
Di tanta meraviglia
rimane il sapore aspro
tra lingua e palato.
Bătrânețe
Docil sufletul la simțire,
cumpătat în afecțiune pleci capul
în fața timpului fără speranță,
rob al durerii.
Tace de-acum cuvântul,
ca zăpada în câmp deschis
cade tăcerea.
Din atâta minune
rămâne gustul aspru
între limbă și cerul gurii.
Respiri
Spicchi di luce
i pensieri
Tra i passi svelti
accenna il volo
una rondine
Soverchia il sole
il giallo della ginestra
In lontananza
l’assiolo impaziente
già prepara il canto
della notte
Respirații
Felii de lumină
gândurile
Printre pașii iuți
schițează zborul
o rândunică
Copleșește soarele
galbenul ginestrei
În depărtare
ciuful pitic nerăbdător
deja pregătește cântecul
nopții
Trad: Camelia Corina Boț
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 