Cu duhul, prin păduri
Mi-am ridicat visul șirag
pe vârful alb, străfulgerat
de munte și de-nalt.
Am tăinuit cu vântul
prin păduri adânci,
pământul, oh,
dădeam să îl sărut
de câte ori îmi răsărea
alt soare, tânăr zeu,
de după stânci.
Potecile, din voal
de borangic m-au împletit
cu setea de mister
din asfințit și
la izvoare de opal
mi-e dusul domolit.
Nimic nu e, nimic
așa de dulce,
fin răzbătător,
ca glăsuirea codrilor
și umbletul copacilor
prin slăvi năvalnice de dor.
Ce falnic zbor
e-n șoimul ager și țipând
deasupra negurii din nor,
ce limpezimi se-ntorc
din departarea lor
în locul sfânt, când
îmi înfrunt poverile
străvechi de gând.
Cumva, cântând
îmi amintesc de nordul
strălucind și pur
al firii îngerești.
Nu mai rămân,
nu mă condamn
la moartea ultimului
neam de visatori.
Neoameni
se îngrămădesc
în preapuținul omenesc…
Mă voi întoarce
din povești curând
cu mândre oști
de zâne, feți frumoși
pe cai înaripați
și uriași neînvățați
cu mersul sund.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 