Poezia „Amurg în insula Smarald” este o criptogramă a Marii Opere, o teofanie unde peisajul devine mantia exterioară a unei realități oculte. „Straturile suprapuse” relevă axioma hermetică a corespondenței, în care marea de turcoaz reflectă cerul sineliu, iar „liniștea sinistră” marchează faza Nigredo – suspendarea timpului profan și dizolvarea formelor. Trinitatea vegetală formată din chiparosul saturnian, dafinul solar și levănțica mercurială compune un filtru alchimic ce purifică văzul interior. În acest spațiu suspendat, veliera acționează ca un psihopomp ce navighează apele subconștientului sub amenințarea furtunii transmutatoare. Actul final din Templul lui Apollo transcende profanul; invocarea celuilalt pentru a „picta amurgul” este o operațiune teurgică de fixare a Volatilului, o capturare a Absolutului în potirul Eternității.
O poezie-văl, prag pur către Nevăzut.
AMURG ÎN INSULA DE SMARALD…
Ica Gărgălie
S-a așternut amurgul și marea-i de turcoaz,
Colinele din Corfu se-nalță cenușii,
E-o liniște sinistră, nu-s valuri, nu-i talaz
Și cerul se ascunde sub norii sinelii…
Natura pare-acum în straturi suprapuse,
Pe-albastru închis al mării, sub dealuri cu măslini,
Plutește-o velieră cu pânzele întinse
Iar norii pe deasupra amenință …furtuni
Ruinele ascund pe după ziduri dafini,
Din fire de-ntuneric se țes în aer pâsle
Miroase-a levănțică, a chiparos și afini
Iar valurile mării unduie (..)… sub vâsle…
Amurgul e sălbatic, ca o sineală-i tot,
Acoperă c-o pânză smaraldul din livezi,
În Templul lui Apollo m-aș închina să pot
Să te aduc în Corfu,…amurgul să-l pictezi….
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 