PRIN ABURI DE CAFEA
E dimineaţă, da
Și eu visez prin abur de cafea,
La jadul sclipitor din ochii tăi,
Când privirea ta mă mistuia.
Când ardeam c-o mie de văpăi
Și nu durea.
Și-n inimă, cu litere de foc,
Eu te-am gravat şi n-am lăsat vreun loc
De parcă timpul nu mai avea roţi,
La ceasul ce ne ticăie la toţi,
De parcă, te-ascundeam de vânt şi ploi,
De parcă… pe pământ eram doar noi.
Și te-am gravat adânc, pătrunzător,
Cu degetul durutului fior,
Și-acum ce fac de inima te neagă?
Talazul timpului, nu poate să te șteargă!
Iubirea-n daltă n-a avut măsuri,
Sunt prizoniera propriei gravuri!
Şi da,
Dimineaţa nu e cum era.
Tu… eşti cenuşă dusă prin stihii,
Eu sunt Pompeiul ars din temelii,
Iar jadul tău s-a reîntors în mină…
Fluturi de zgură-ți joacă sub retină.
Şi cum acuș se trece și de amiază,
Inima nici nu mai protestează!
Mă întreb, ce-a fost în mintea mea
De-am vrut pe viaţă-n mine-a te păstra,
Pecetluindu-ţi numele cu foc,
Fără ca tu să meriţi acest loc,
Să refuz zâmbind chiar şi- o privire
Spre-un alt destin, mai plin de fericire?!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 