Arhive etichetă:Poezie

Fără regrete Din stânca închisorii din Caucaz,Purtând pe mână lanţ de Prometeu,Jertfită până-n moarte, cu pricaz,Te-apropii, depărtându-te mereu.Un şir de nopţi de condamnări, perenTe poartă spre speranţa fără ţel,Rătăcitor, pe şine reci, un trenNe minte prin macaze de oţel.Nu ştim nici când, nici dacă, vom fi „noi”Actorii-flori, ai unei nopţi de vis,Sub „do major”-ul unuiContinuă lectura „Viorel Gongu”

TRĂIEȘTE-TE Trăiește-te viață cât încă respiri,Când incă prin lume poți să te prefiri,Trăiește-te cu ochii vii prin soare,Cu chipul arzând ca o lumânare! Trăiește-te cu lumea deodată,Cu pavăza iubirii pe-a ta poartă,Trăiește-te cu visuri fermecateDin zorii cei de zi până în noapte! Trăiește-te cu lumina din stele,Cu vioriul din clipele grele,Trăiește-te cu inima bogată,Cu dragosteaContinuă lectura „Florentina Savu”

Întoarcerea unui ostaș acasă Măicuță dragă cartea meaTe afle sănătoasă,Ștampila poștei nu-i pe ea,Că azi e-un pic mai groasă. Tu cărți poștale-mi trimiteaiCând eu eram departeȘi printre lacrimi mă rugai,-Mai scrie-mi câte-o carte ! În plicuri ți-am trimis scrisoriCând nu scrisesem cartea,Și-ți povesteam adeseoriCe-aproape-mi era moartea. În punctul de comandă stând,Scrutând cu groază zarea,Vedeam ostașiiContinuă lectura „Alexandru Popa”

Nu tăcerea Nu, tăcerea nu-i lichidăca o vreme în hotar,urma ploilor-i aridăploaia, o minune …dar. Ploaia nu ne face riduri,nu-i nici fructdin miezul verii,apa ne sfinţeşte-n ziduri,în sărut infernulserii. Ea, atât, e destinare,doar căderea ei suspin,drumul ei o alergare,alergarea,vis străin.Plouă flăcările stinse,din amar, nisip,furtuni,sub potopuri ce-s trimise,graba , liniştea-n minuni. Plouă astăzi cu un mâine,cuContinuă lectura „Aurel Chiorean”

E toamnă Foșnesc în toamnă frunzele cărunte,,, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,Le prinde-n vuiet crângul într-un cânt,Târziul gând culcându-mi-l pe frunte, Îl prind în vis și-ncep a-l fredona,În glasul dezmierdării îl cufund,De-a  toamnei inimă să îl ascund,Când ramul desfrunzit l-o legăna. Pământul ud amorul ascunzând,Sub pași, călăul frunzelor pândește,Când vântul, fără milă, desfrunzește,Copaci…furiaContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

TOAMNA MEAA venit la mine toamna în veșmânt de vrăjitoareSă-mi înnobileze tâmpla cu reflexe argintiiȘi o rază de lumină printre iriși să-mi strecoareSă-nțeleg cu ochii minții taina harului din vii… A pictat cu aur merii ca prin sfintele altare,Pe covor de frunze moarte să îngenunchez păcatul,Și să trec apusul clipei granița dintre hotare,Dar s-ating cuContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Sălcii Cât mi-erai de drag, parcă-ai fost un vis!Ca o dimineață peste un cais,Mi-ai trecut prin viață risipind parfumȘi-am plătit cu lacrimi trecerea-ți de fum. Astăzi te privesc fără tresărire,Nu-mi mai ești culoare pe câmpii aldine,Nu-mi mai ești minunea înflorită-n crâng,Ești un om pe cale coborând spre-amurg… Ziduri ostenite între noi vibrează,Aerul tomnatic se rarefiază,DinContinuă lectura „Daniela Konovală”

Pădurile îmi par a spune O, cerbule ce-mi rătăcești prin vis,Cu pasul tău lipsit de casă,La ora anotimpului proscris,Să te privesc flămând mă lasă! Mi-alunecă izvoarele de gândSpre lumi necunoscute iară;Și lunga sa penumbră pe pământRăsfiră crengi și mă-nfioară… A fost un cerb odată ca-n povești,Pădurile îmi par a spune;Mă zbat să-l știu, sub bolțileContinuă lectura „Gabriel Cristea”

S-ascult cum ploaia te-nfrunzește Stau și privesc frunze vibrândca murmur de pian îndepărtatși fiecare clapă-mi parecă rezonează-n picăturile de ploaie fractalii izvoarelor pe geam,pe trupul tău rebelînfășurându-se pe mine;Nu, nu mai știu de plouă sau cântă un pian!Torentul mă cuprindeîncât, ca plumbul, pleoapele îmi cadîn lumea lui Morfeuși mă preling în tine noctilucentă senzație deContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Desfrunzirea Aleargă caii liberați de șei„Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,”Înnebuniți de toamne, anii mei,Pun azi autografe pe cuvânt. În zdrențe colorate aiurindPădurea deasă se căznește-n ploi,Sepulcralele liniștii plângândPe goliciunea hăului din noi. Ca jertfă frunza cade-n calendarȘi mila mă cuprinde câte-un pic,Nepregătită mă găsește iar,Aș vrea să pot, dar nu mai fac nimic.Continuă lectura „Angela Petre”