Gabriel Feresuare: despre poezia poetei Madiana Domnița Lascu

Ei bine dragi prieteni, și în această seară voi supune atenției dumneavoastră o altă realizare poetică a colegei noastre Madiana Domnita Lascu !De această dată poeta abordează complexa temă a existenței…Extrapolând situații de viață unor momente inedite, poeta ne transpune prin lectură în lumea marilor adevăruri ale clipei care trece irepetabil…Lectură plăcută tuturor și felicităriContinuă lectura „Gabriel Feresuare: despre poezia poetei Madiana Domnița Lascu”

Lidia Zadeh

VIAȚA pe TERRA Mi se strânge iască lacrima sub pleoape,Nimeni nu-i cu mine noaptea în odaie…Dragostea-i departe, moartea e aproape,Vremuri de răstriște, vremuri de războaie… „SE ROTESC FUIOARE VEȘTEDE DE CEAȚĂ”Iar acum, din ceruri, picură și tună!Viața mea pe Terra nu mai este viață,Pe sub pleoape grele lacrimi se adună… Negura albastră peste văi seContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Costina Tănasă

Răspunsul universului A revărsat spre mine universulCe-am oferit: negație, durere.Mi-e viața gri, opac e înțelesulTrecutului, ce sapă în tăcere. Cresc fricile, ciudate încrengături,Îmi obturează calea înspre lume.Prin ele văd din viața mea frânturiȘi mă întreb când m-am pierdut, anume. În nopți de gânduri tulburi și durere,M-am agățat de lună-n disperareȘi am strigat, rupând a meaContinuă lectura „Costina Tănasă”

Lidia Stan

LUPUL Eu, am avut un lupCe mi-a păzit luminaÎn noaptea cea adâncăUrla fără hodină Chema-n ajutor frațiiDin rasa cea caninăȘi m-apărau cu toțiiDe hoții de lumină Iar frații săi de haităErau și frații meiSi-am biruit cu toțiiNoi, singuri, singurei Din halca sorții crudeRupeam cu sete zileȘi împărțeam lupeșteDin orele-i umile Lupul cel alb și singurA-mbătrânitContinuă lectura „Lidia Stan”

Adrian Vasile Iftime

Viața în culori Adesea am parcurs același drumPe urma întâmplărilor neașteptateȘi-am încercat tăcerea s-o sugrumÎn lumea recăderilor treptate. Am încercat doar veacul să-l doborPrintre atâtea zile și cutumeS-a nimerit cândva mai mult să zbor,Prin lumea întâlnirilor postume. M-am sprijinit de un mănunchi de flori;Nu sunt prea inspirat în nemurire.Am desenat o viață în culori,În albContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Flori Cristea

Amforă de lut Te-aș întreba de viață, de lungile absențe,Ți-aș da o sărutare și grele penitențe,Pentru-ale mele lacrimi tu să plătești cu flori,Să nu mai dormi, de doru-mi, până-n vărsat de zori. Să te întreb îmi vine, când mergi, dacă nu vezi,Surâsul meu de lapte, prin verde de livezi,Dacă-n urechi nu-ți sună, strigarea mea spreContinuă lectura „Flori Cristea”

Raul Alexandru Mitruț

Călător prin viață M-am născut să fiu liber ca fluturele-n zbor,Iar când arșița m-ar arde, din neștiutul izvorIute m-aş adăpa fără tăgadă din al inimii fiorCe tânjește în surdină după un suflet iubitor. M-am născut să descopăr plinătatea misteruluiCe dăinuie și se-nfiripă până-n măduva crezului,Combătând prejudecățile implementate forțatDin fragedă pruncie, haotic am fost îndoctrinat. Pornit-amContinuă lectura „Raul Alexandru Mitruț”

Manuela Cerasela Jerlăianu

Cunoaște-mă iar! Din coaja literelor am luat mir de iasomieȘi mi-am uns toate tălpile drumului care ducpână la tine.Pentru orice zi de dezluminare, recunoaște-mă!Te văd.Nu știu de ce îți schimbi uneltele când mă șlefuiești.Nu voi rămâne în fiecare zi la fel.Îmbracă-mă într-o haină Domneascăși cântă-mi cu fluierul.Timpul numește-l ca pe mine: Doina întâiei șezători.Nu-mi daContinuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”

Mirela Butacu

DE FRIGUL LUMII DE-AFARĂ Brațele tale, în care grăbită m-ascundMă învelesc adesea de frigul lumii de-afară.Sunt ancore parcă, spre țărmuri înalte de prundUn tainic refugiu, când fricile mă înconjoară. Tu, flacără vie ce crește-n al iernii decorLumină, scânteie, căzută din steaua polară.Acoperă-mi inima, pansează-i și rana ușorȘi învelește-o de frigul lumii de-afară! Te simt caContinuă lectura „Mirela Butacu”

Ana Liliana Mihai

Visul unei nopți de vară Îmi arde în miez de noapte trupul,Precum torța cu flacăra cea vie.Îți doresc flămândă iar sărutul,În el să mă topesc cu bucurie. Veșmintele-mi desfac nerăbdătoare,Căci gura ta, azi nu-mi mai e de ajuns,De-amor, simt carnea toată cum mă doare,De mii de veacuri în mine e ascuns. Și te implor cuContinuă lectura „Ana Liliana Mihai”