Ica Gărgălie

CĂLUGĂRIȚA În liniștea serii, cu fruntea sculptată,Pe-o frunză de iarbă, ușor s-a urcatCălugărița …în rugă curatăCu chipul smerit, dar cu gest calculat. Când luna se-arată pe bolta întinsăSe roagă de parcă-ar veghea un altarDar ochii ei verzi ca sticla aprinsăAscund o tăcere cu gândul barbar… Cum stă nemișcată, sculptată-n credințăCu palme adunate a rugă șiContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Marin Rada

CUMINECĂTURĂ Să asculți păsările,  copiii, ca și pe înțelepții  acestui veac,  strânși în jurul mesei  pe care se rostogolesc  firimituri din carnea  și sângele unui Cuvânt,  Să asculți chemarea pădurii,  piatra, adâncul , inimile împietrite pe caldarîmuri,  iertarea zdrențuită  de ghearele deșertăciunii,  iată pocalul cu lumina zăpezilor  căzute înainte de vreme,  setea care sfâșie cerul, Continuă lectura „Marin Rada”

Eugenia Spătaru (Adnana Radu)

AM SĂ TE-AȘTEPT Am să te-aștept la colț de anotimp,Să-mi prinzi în plete-un fir de primăvară,Chiar dacă frunza-n codru a ruginit,Chiar dacă toamna se plimbă pe afară. Am să te-aștept la colț de vis furat,Să-mi împletești pe gânduri romaniță,Pe inimă să-mi coși cu fir de trandafir,Și la rever de suflet să-mi prinzi o garofiță. AmContinuă lectura „Eugenia Spătaru (Adnana Radu)”

Șoimaru Mirela

O  ALTĂ  TINEREȚE ​ Și azi și mâine și-n trecut, mereu, în fiecare clipă, Vom ști ce gesturi ne-au durut, ducând in marea cu ispită! .. M-ai așezat la o fereastră, când fulgii au cernut iubire, S-a răsturnat clepsidra noastră ​ cu fiecare amintire… ​ Din ora mea cea pământească, ți-am dat aroma din livadă,Continuă lectura „Șoimaru Mirela”

Ionuț Pande

Nedumeriri În pădurea cu ecouri mute,Ciripește timpul veșnic pe un ram,Urcă fruntea printre nori s-asculteCâte ploi mai stau bisericilor hram. Niciun sfânt nu arde-n rugă hăul;S-au zbătut în noaptea dintre oameni goi.Dintr-o za se rupe-n lume răul,Curge pe prundiș de ceruri doar noroi. Pe o hartă cu povești de gloată,Ochii tăi se-ascund în bălțile cuContinuă lectura „Ionuț Pande”

Nicoleta Șurpanu

LACRIMI DE IUBIRE Iubita mea născută într-o toamnăcu părul negru, mângâiat de vânt,iubirea pentru tine mă condamnă,răpindu-mi chiar și ultimul cuvânt… Iubita mea cu ochii ca pădureaîn care veșnic eu mă oglindescpentru tine străbat nemărginireași la tine în gând mereu sosesc… Iubita mea cu visuri efemeremi-ești candelă aprinsă și destin,îmi ești livada cu parfum deContinuă lectura „Nicoleta Șurpanu”

Eugen Dorcescu

NOIEMBRIE Noiembrie. Lumina îşi restrângePuterea şi întinderea. Pe străzi,Curg frunze, în agonice parăzi.Copaci şi oameni ftizici scuipă sânge. Vag simbolism. Amiaza întârzíe,Uitată-n labirintul de ciment.Un tânăr candidat independent,Ce şi-ar dori o leafă-n parlament,Îmi milogeşte votul cu-o hârtie. La câţiva paşi, pe lespezi, se-ncovoaie,Dormind, în jeg şi-n zdrenţe, un copil.La fel: independent şi inutil,Încovrigat sub frunzeContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

Paula Abiculesei

Pod de gânduri Un pod de gânduri mi se face toamnaNeliniști ca frunzele-n zbor se destramăAlergând fericite bat câmpuri și văiÎntr-un dor necuprins și cu ele se duc anii mei. Pod de gânduri se fac în amintiri ce mă dor,Cu iubire le adun sub lăcat și inimii pun zăvor…Era toamnă și frig, soba caldă neContinuă lectura „Paula Abiculesei”

Rotariu Dorel

Ion și Dumnezeu -Din vechi semne, azi niciunul,Vremea nu vrea să-mi vestească!Gândea Ion mustrând străbunul,Sub vânt rău, cum e taifunulGura hâdă când își cască… De am bătături în palmeȘi sub unghii-mi intră tină,E-n zadar sudoarea-mi Doamne?Ai pus truda să-mi condamne,Asuprirea necreștină? Conduc plugul, dau cu sapa,N-am rachete și n-am tunuri,Implor din cer mila, apa,Nu euContinuă lectura „Rotariu Dorel”

Maďiana Domnița Lascu

Cad frunzele… De câte ori prin toamnă trec, Nu-mi pare viața roză… Cad frunzele şi le petrec Trăiesc metamorfoză! Şi ele în căderea lor Mă atenționează,  Să nu prea uit că şi eu mor Clipa e ce contează! Şi-nvăț un lucru important, Accept a mea cădere… Că timpul nu este galant, Nu-mi ține cont deContinuă lectura „Maďiana Domnița Lascu”