Ana Văcărașu

UN VERS CUMINTE Azi, versul mi-e domesticit și simplu,nu vreau să-i tulbur apele profunde,și de rușine nu-i dau jos veșmântul,să-l las să umble ca fecioarele zălude. Azi, versul iese ca o lacrimă cuminte,o binecuvântare, rugă ori blestem,o disperare ascunsă-ntre cuvinte,când strig în mine și nu știu ce chem. Și m-amăgește-un dor de altădată,și-l iau și-lContinuă lectura „Ana Văcărașu”

Gheorghe Ungureanu

Ai pus în mine timp,… În mintea mea mă-ntreb de unde viiȘi cum de-mi stăpânești și visul și pustiulCând sunt prin univers atâtea galaxii,Iar pe pământ sunt eu, și ultimul, și-ntâiul? Cum ai putut să mă răpești din mine,Să-mi duci singurătatea în altă parteȘi m-ai făcut să fiu, iubire pentru tineCa să mă poți citiContinuă lectura „Gheorghe Ungureanu”

Cătălin Iancu

Vis de vară Îmi este dor de-un răsărit pe mare,Să aud valul cum de țărm se sparge ,Cu ochii căutând departe-n zareS-apară fantomatice catarge. Să mai las urme pe nisipul udCe se vor şterge după primul val,Cum țipă pescărușii să audCând Soarele se-nalță triumfal. Îmi este dor și de-al sirenei cântecCe îi ademenea pe marinari,ÎmiContinuă lectura „Cătălin Iancu”

Mihaela Bejan

Privești la mine și îmi pare-o joacăMă fâstâcesc precum o copiliță,Dar curios, incepe să îmi placăȘi-n mine se aprinde o dorință. Te-as săruta, dar gândul e timidCâte iluzii se perindă-n minteMă dau de gol, cu ochii mei sclipindCe te privesc asemeni unei ținte. Obraznică, te-aș invita să-mi fii jumateCe gând rebel se tot perindă-n minteaContinuă lectura „Mihaela Bejan”