cerul de sticlă verde cireșele-și spală rubinul în noapte,iunie plânge cu lacrimi de tei,vara-și șoptește nenumitele șoapteprin fire de apă și ochi de polei. se frânge lumina în pale de veghe,norii sunt clopot de viu argintat,pământul și cerul, o veche pereche,într-un sărut de furtună s-au înecat. verdele curge pe străzi ca o boalăde dor șiContinuă lectura „Cristina Copia”
Arhive etichetă:Promovare
Georgeta Radu
UMBRA Sunt umbra ce se-ntoarce, să-și afle începutul.Din scânteieri de Soare îmi fac opinci de fier.Sub stele, când adorm, îmi vizitez mormântulce-și are odihnire la margine de cer. Îmi tremură conturul sub pleoapa unui nourînlăcrimat de fumul zădărnicei arse.M-ascund în întuneric, în gând… culcușu-mi mătur,simțind răceala morții din pietrele întoarse. Din abur de Iubire cioplescContinuă lectura „Georgeta Radu”
Mărioara Nedea
CÂND SOSEȘTI… Când sosești cu primăvara, trupul tău e un deliciuCe-l degust topit pe plite și-mpănat cu fantezii.Dintre rime și verseturi tu ești singurul meu viciu.Și te-aștept să-mi scuturi pleoapa de nectar și insomnii.Port înfipt în mine cerul și luceferii pe-un umăr.Mă las pradă veșniciei dintr-un orologiu șters.Iarba fiarelor-ncolțește în toți mieii ce îi număr,DarContinuă lectura „Mărioara Nedea”
Federico García Lorca -trad: Gabriel Cristea-
Un clopotde Federico Garcia Lorca Un clopot de senin,crucificat în ritmul său,prevede dimineațacu pletele-i de ceațăși lacrimi de cișmele.Bătrânu-mi plopînnourat de mierlesperasă își aplece peste ierburiramul,mai înainte ca toamnasă-l poleiască-n aur.Dar reazemulprivirii mele-lsusținu.Bătrâne plop, așteaptă!Nu simți că lemnuliubirii mele-i sfâșiat?Întinde-te-n dumbravă,când sufletul-mi scrâșnește,căci o furtună de săruturiși cuvintea dispărut epuizată,tristă. traducere – Gabriel Cristea UnaContinuă lectura „Federico García Lorca -trad: Gabriel Cristea-„
Lidia Stan
Încă un apus Nori tulburi scuipă, barbare cuvintePeste-o-ncruntată zi coboar-un heruvimPe malul unui râu pescari-și dorm amiazaȘi cântă-n fân un greier cu glasul lui sublim Fug razele din dinții ,tăcerilor greleUn fulger călător se-ntoarce în cuvinteSi caii orbi ai verii se-nvârt în cerc de focCu miezul crud și rece cad stele fără minte Se umpleContinuă lectura „Lidia Stan”
Paul Spirescu
MÂHNITĂ DRAGOSTE DE ȚARĂ Eu am iubit-o chiar și-atunceacând n-a avut nimic să-mi deai-am pus ofrandă la picioareîntreagă tinerețea mea n-au fost războaie să-i fiu strajăca brav soldat cu arma-n mânănici nu m-am priceput prea binesă-i apăr limba ei română dar am iubit-o cu durereadrumeților fără de casăși-n visul visurilor meleam dus-o la altar, mireasăContinuă lectura „Paul Spirescu”
Dinu Dorina
CICATRICI DE LUMINĂ Pe trupul meu, tăcută hartă,timpul și-a scris încet povestea,cu pași de dor, cu ploi de soartă,cu răni ce-au învățat noblețea. Fiecare urmă poartă-n eao clipă ce nu vrea să moară,o mângâiere, o stea grea,un cântec dus spre primăvară. Am strâns în suflet îmbrățișări,priviri ce-au ars ca o lumină,și toate vechile încercăris-au prefăcutContinuă lectura „Dinu Dorina”
Soimaru Mirela
AȘAZĂ-ȚI TĂCEREA! Așază-ți tăcerea pe umărul meuAici găsești răcoarea și liniștea…Dragostea mea poate să-ți taierespirațiași să-ți panseze singurătatea.Pe umărul meu, îți vei adormitrupul de tigru neîmblînzit.Rănile, pe umărul meu ,sa ți le panseziși să cauți dezlegareademonilorpe care încă-i visezi.Așază-ți tăcerea pe umărul meu,ca să-ți aud sângele cum curge,vărsat odată cu luminaîntr-al meu…Nu te împotrivi șiContinuă lectura „Soimaru Mirela”
Ionela Micu
Miez fierbinte Cu pas sfios, dar grațios, pășesc prin templul tău, ades,Lăsat-ai ușa-ntredeschisă spre inima de dor aprinsă,Cu sufletul mă chemi la tine, să mă iubești cum știi mai bine,Să rupi tăcerea grea din nori, să culegi roua pură-n zori. De inima ți-ar fi fost plină, aș fi trecut ca o străinăPe lângă țărmul tăuContinuă lectura „Ionela Micu”
Ștefănescu Dorin
PLOAIA Peste verde plouă liniștitnici o șoaptă, doar un gând sfiitmugurele spune o povesteeu ascult așa, la nesfârșit Plouă peste codrul primenitsus e cerul vânăt, obositjos sunt eu, căzut în reverietresărind la câte-un ciripit Plouă din apus și răsăritdoar un cuc cu glasul răgușitdintre ramuri îți trimite veste,primăvară nouă a sosit Ploaia curge, molcom țârîitcântulContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”
