Ion Sima Delagaleș

Nu-i de mirare Nu vă fie teamă să vă îndrăgostiți,aduceți-vă aminte că puteți zbura,voi ați uitat c-ați fost copii cândva,nu-i de mirare că mereu vă-mbolnăviți. Nu mai împrăștiați otravă pe ogoare,nu mai ucideți arborii noaptea pe lună,nu-i de mirare că natura se răzbună,furia ei nu este-ntâmplătoare. Lăsați oamenii liberi, nu-i mai judecați,dați-le dreptul lor, credeți-iContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Paul Spirescu

VALS TRIST În noaptea asta doar pe jumătatezăpezile din sânge ni se topesc de dorşi de atâta grea singurătatecad îngerii în trupurile lor cu colţi de lup din ziduri muşcă ploaiavântul se zbate somnoros prin caseşi Dumnezeu şi-a părăsit hodaiasă se-odihnească sfânt la noi în oase ceru-i de scrum şi stelele-s de iascăprin nori deContinuă lectura „Paul Spirescu”

Elena Arsenie

Tăceți, vă rog! Tăceți, vă rog, să auzim polenulZbătându-se în valuri de secunde!O luptă-i e înotul în edenulDe flori ce vin, acum, să ne inunde. El s-a născut dintr-un vulcan de sevă,Petalele pe rând l-au ocrotit,Pe aripi, vântu-l poartă spre o ,,Evă”Ce îl așteaptă-n raiul înflorit. Ademenit de-un gând înșelător,Dorind să își câștige libertatea,S-a ridicatContinuă lectura „Elena Arsenie”

Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)

SOFIA… Ce primăvară cu parfum de îngeri!Un mugur de lumină a-nflorit…Azi, Cerul și-a deschis nemărginireaîn clipa când pe lume ai venit. Și timpul parcă stă o clipă-n tainăcând florile se nasc încet, în zoriși parcă-n taină cântă-ntreg pământul,ca un ecou șoptit din depărtări. Bine-ai venit! E-atâta primăvarăîn sufletele ce te-așteaptă-n prag…Neprețuită ești, ca o comoară.BineContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Adnana Radu ( Eugenia Spătaru)

PĂMÂNT BINECUVÂNTAT Din mine cresc păduri de viseȘi aripi prinde al meu surâs;Se-nalță-n zarea de turcoazȘi ecoul izbucnește-n râs. Și râde cerul, codrul, valea,Și râde sufletul în toate;E-atâta veselie-n câmpȘi atâta dor de libertate. În muguri viața se desfaceȘi-i râde soarele-n obraz;E-atâta dragoste-ntr-o clipă,Pământul tot este-n extaz. Din mine cresc și se înalțăAripi ce-au fostContinuă lectura „Adnana Radu ( Eugenia Spătaru)”

Mărioara Nedea

COPIE Merg de-a bușilea prin sânge, monocitele seduseDe-un tangou al călimării cu docilele cerneluri.Pulsul și-a urcat pe umeri limfocitele reduseLa tăceri intravenoase din a dinților măceluri.Nu e vinovată moartea că sfârșesc comensurabil,Făr-anestezii locale, mugurii, sub un îngheț.Vinovată-i primăvara și instinctu-i condamnabil,De-a trezi la viață mieii înainte de dezgheț. Se îmbracă iar cireșii cu veștmintele deContinuă lectura „Mărioara Nedea”

Coca Elena Mahalu

Doamne, pâlc de vioreleSunt în curtea casei mele,Printre mândri ghiocei,Toporași și brebenei. Ce frumoasă-i primăvaraÎn locul copilăriei,Înflorește sălcioaraȘi crengile bucuriei. Ce-aș mai vrea timpul să-ntorcSă fiu copil, ca odată,Visele cu drag să-mi torcPe băncuța de la poartă. Să îmbrac rochii de in,Să-mi pun baticaș cu flori,Să văd oamenii cum vinLa rude, de sărbători. Îngăduie-mi, DoamneContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Ana-Maria Tudorache

Celei care plânge(pentru mama) Tu mi-ai fost mereu lumină,iar când lacrimile toatele-a șters vorba ta senină,tu mi-ai fost divinitate! De durerea nu-ți dă pace,ridică-te din nimic,că-i un univers ce zaceprins în degetul tău mic! Noaptea ta aprinde steleși plutești pe lângă astre,iar când te desprinzi din elelași în urmă flori albastre! Toamna ta șuieră nori,vântulContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

Dumitru Vasile

Florii Tu, Doamne al nostru, ești încă pe drum,În zare sunt nori de furtună, duium,Asinul tăcut, răbdător, se îndreaptăSpre poarta de purpură grea, care-așteaptă. Ce vezi înainte? Ce lași înapoi?Pe cine te mânii? Ce faci pentru noi?În stânga și-n dreapta, cu ramuri verzui,Mulțimea te-așteaptă! În ochii-ți căprui Se-ntrec porumbei cu aripi de mister,Se-adună lumina înContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Nicoleta Lupu

Azi noapte am vorbit cu Dumnezeu,L-am întrebat… cum am putut eu, oare?Să îndrăgesc ce nu era al meu,Și mi-a răspuns cu-aceeași întrebare… Cum ai putut tu, oare, să iubești?Înaintând atât de mult în viață,Te-ai amăgit, nevrând să socoteștiCă soarele nu strălucește-n ceață. Si-am tot vorbit despre această lume,Lăsată la-ndemâna celor mulți,Cum de îi lași Tu,Continuă lectura „Nicoleta Lupu”