Frunză-aș vrea să fiu Toamnă, frunza ta mă strânge,Îmi intră în ochi și-n sângeNu mă lasă să zâmbesc,Nici să dorm…. doar s-o iubesc ! Te ador, roșcată frunză,Lacrimă, cuvânt și muzăCând te-așezi uscată-n părMă usuc și eu de dor. Te aștept de-un an și-o varăCum ai venit prima oarăSingură, prin vânt, rebelăCa o prințesă ireală.Continuă lectura „Cornelia Gheorghe”
Arhive etichetă:Promovare
Bogdan Florin Boitan
Aripi de toamnă A ruginit iar frunza pe alei,Și-am îmblînzit pe tâmplă înc-o toamnă,Par fluturii mai somnoroși și grei,E frig… și poate s-au retras să doarmă. Și cerul s-a-nnorat, și dă să plouă,Pe frunzele ce freamătă uscate,Ce stau cuprinse, două câte două,Ca pregătind un zbor spre libertate. Vor trece și-alte toamne capricioase,Din an în an,Continuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Mircea Grumaz
două secunde (1) mai stau și eu două secunde,apoi încep să te iubesc,în palmă lacrimi să zdrobesc,să văd pe unde m-oi ascunde. îmi caut loc de o smințire,obrazul fin pentru sărutsau dorul dac-a apărutși-n locul lui o amintire. ți-am dat cămașa mea de gală,i-am pus și zâmbet la rever,încărunțit, poate sever,doar ești Alteța mea regală.Continuă lectura „Mircea Grumaz”
Marin Rada
TOAMNĂ TÂRZIE Se împuținează umbra meaca o apă,în care ne spălăm mâinile ,rând pe rând,ca pe niște păcate ascunse,cerem pâinea și vinul ,corzile de mesteacăn,peste frunzele galbenetremurând . De la un capăt la altul,ne umplem gândurilecu uleiul de mir și iubireși, fiecare, ducem pe umericrucea celuilalt,precum soldațiinumărați din doi în doi,până la contopire… Redactor: MiraContinuă lectura „Marin Rada”
Madiana Domnița Lascu
Pe axa timpului… Azi e târziu sau poate prea devreme,Să înţeleg că timpu’ nu stă-n loc…Secunda în clepsidră parcă geme,N-ar vrea să scape dramul de noroc! Azi e târziu sau poate prea devreme,Să mă împac cu rest de primăveri…Mă-mpiedic la tot pasul în dileme,Să înţeleg că mâine nu e ieri! Azi e târziu sau poateContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”
Dorina Omota
Plagiat la dragoste ,,Dacă unul și cu unul nu mai vor să facă doi”Este pentru că iubirea e-n pubela de gunoi:Fără ea speranța lumii stă ascunsă ‘ntr-un taifun,Plin de boli și de războaie, și în sărutări de tun. Lacrima și sărăcia este tot ce-a mai rămasPe pământul plin de patimi și de rugăciune ras.Ne-ntrebăm clipăContinuă lectura „Dorina Omota”
Doina Filip Pavel
EU N- AM PUTUT RĂMÂNE, TU N- AI PUTUT SĂ PLECI… De n- am putut să – ți fiu secundă cu sânul fantomaticȘi nici în post duminici în căutarea iernii,Poate ți- am fost doar ploaia cu susur lung, acvaticCăzând cu stropi de lacrimi pe praguri de vecernii. De nu ți- am fost psaltire într- unContinuă lectura „Doina Filip Pavel”
Dan N. Minoiu
Clipeversuri Dan N. Minoiu Când noaptea coboară părerile pleacăCu-n gând de izvor ce-a fugit şi-o să treacăŞi visul se-ntoarce cu ochi odihnitDându-mi iar puterea de nou asfinţit. Ce frumos e timpul nopţilor de drumCând te chem sihastru în grămezi de scrumŞi câtă putere ţipă-n absolutCând te-aştept în clipe care m-au durut. Te blestem să-ţi fieContinuă lectura „Dan N. Minoiu”
Carolina Jeredea
Plouă E tristCând plouă peste copaci,Dar mai trist este cândNe plouă în suflet,Când durerea își face locȘi se cuibăreșteÎntr-un colț din ființa noastră,Fără să ceară permisiune,Fără să pună întrebări. E tristCând picăturile de ploaieSe prind într-un dans de toamnă,Dar mai trist esteCând lacrimile se prindÎntr-un dans al durerii,Fără să știm dacăNe cheamă sau ne roagăSăContinuă lectura „Carolina Jeredea”
Violeta Sabina Lazăr
Ridicarea din umbre Când toți au crezut că am căzut, eu mă ridicam. Ei au văzut doar fragmentele mele sfărâmate, pașii mei grei și zgomotoși pe podeaua rece a încercărilor. Nu au văzut că fiecare cădere era doar o coborâre tăcută în mine însămi, un dans în adâncurile propriei mele tăceri, unde durerea se transformaContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
