Arhive etichetă:Promovare

PROPOZIȚIE SIMPLĂ Am obosit de-atâtea vorbe goaleZvârlite-n sus, care îți cad în cap,Am obosit de verbul fără țoale,De adjective am dorit să scap. Am obosit de fraze inventate,Rămân la subiect și predicat!Eu sunt.Desigur, fără doar și poate!Un complement de timp m-a abordat, Dar îl ignor, e pisălg, nu tace…Eu sunt. Ce simplă propoziție!…Sunt prinsă-n timpContinuă lectura „Georgeta Rada”

AM STRÂNS Am strâns un pumn de păsări care zburau spre soare,Să-mi cânte-a primăvară, în iernile geroase.Le cuibăresc în gânduri, din vremuri dulci, întoarse,Și le adăp, spre seară, cu susur de izvoare. Am strâns și-un pumn de fluturi pudrați cu praf de stele,Să îmi păzească somnul, de rătăciri prin neguri,Lin să îmi poarte duhul prinContinuă lectura „Georgeta Radu”

Căutări Cauți flori înmiresmate,În câmpiile din gând,Calci pe spinii de dreptate,Strigă un călcâi flămând. Cauți roua îmbunării,Pe tulpini de sentimente,Cântă sevele iertării,Ard trăirile latente. Cauți stolul bucuriei,Lângă nori de exclamări,Trezești palma dărniciei,Îndrepți surde întrebări. Cauți munții ispășirii,Azi, îngenunchezi tăcut,Râde ploaia fericirii,Spală un minut durut. Cauți marginea tăcerii,Învii albele cuvinte,Crești un lan al învierii,Într-un colț deContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Neputință Am învățat o pasăre să zboareȘi câinele să latre la veciniUn cerb nebun să meargă în picioareȘi-un sfânt să stea frumos să te închini Am învățat copacul să foșneascăCopilul să se bucure că-l creștiAm învățat și moartea să trăiascăDar nu pot să te-nvăț să mă iubești. Fără rostAlexandru Ioan Filip E foarte seară-n dimineațaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Tăcerea culorilor Prin porii nopții, s-a furișat înserarea, răsfoiește filele somnului, retușează întrebarea, mâzgălește mirarea. Mai curg ecourile verii, cu poamele date-n pârg, mai curg ecourile primăverii, cu mugurii clipind pe altoi; toate mai curg pe tâmple, în flori de iasomie văruite. Fluturii nu-și mai găsesc aripile, prin jocul de umbre din zări, urcând, ciocârlia falsează, când soarele e furat de nori. Se-ntinde Deșertul Namib, se îmbrățișează două pustiuri; pesteContinuă lectura „Lucica Mocanu”

Mandale Când gându-mi, peste leagăn, s-ancolocit nespus,Și-n neguri fără capăt, el l-a urmat supus —Nu-i fu doar rătăcirea umbrei ce s-a stins,Ci patosul trăirii în ochiul prea închis. Un scutec de orbire pe pleoape-i fuse pus,Și-adâncul neștiinței l-a frânt într-un apus. Dar vine peste viață un cântec în surdină:Tu-mi ești, mult-preaiubito, dorita mea lumină! ÎșiContinuă lectura „Cristina Pasca”

Cum ar fi? Cum ar fi viața fără culoare?Cum ar fi ţărmul fără de mare?Cum ar fi cerul fără de nori?Şi dimineața fără de zori? Cum ar fi iarba fără culoare?Cum ar fi cerul fără de soare?Cum ar fi iarna fără ninsori?Şi-ntinse câmpuri fără de flori? Cum ar fi viața fără iubire?Cum ar fi minteaContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Pribeag La focul meu am tot îmbătrânitȘi-am înghețat când n-am știut iubi…Suntem bătrâni deja și n-ai să știÎn îndoiala mea cât te-am iubit…,Și câte nopți am strâns cerșind supliciul,Și sângele mi-am supt, să simt durere,Sunt sclav pe o galeră care-și cereȘi mângâierea umbrei dar și biciul… Mă simt legat de ciuta cea plăpândăCând buzele-mi suntContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Generali cu multe stele, dintr-un aur de trompetă,cu spoite uniforme și cu șpaga la caschetă,au pornit cu voinicie și având ca unic țelsă își facă, pentru dânșii, statul strâmb, dar paralel. Și-au clădit o carieră cu etaj după etaj,transpirată și muncită cu șantaj după șantaj,întărind, prin contelații, legăturile de clan,toți uniți cu vrednicie în frățieContinuă lectura „Tiberiu Foris”